Întrebări

Mă întreb adesea, încet, chiar tăcut
În suflet şi-n gându-mi de nimeni ştiut:
Ce-a rămas din om când el a căzut,
Când calcă pe iubire spre necunoscut?

Şi ce-a rămas acum, din creaţia de lut,
Când şi prietenia-i sub strigătu-i mut?

Mă-ntreb adesea: unde suntem noi?
Spre ce ne-ndreptăm cu aceste nevoi,
Când căutam doar bani, când plăceri vrem mereu

Şi uităm de credinţa în Dumnezeu?

Şi cine sunt eu să vreau să schimb lumea,
Cum s-aduc eu ce odată unea?

Bunătatea-i rară şi gânduri ciudate,
Ascund sub chipuri prea multe păcate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *