Sub Toc

Oamenii de zăpadă sunt triști
Plâng lacrimi înghețate
Dar nu se văd, sunt confundate
Cu lacrimile ploii – În țurțuri – înnodate
Și oricum, cine să se oprească
Și cine să vadă
Tristețea omului de zăpadă?
Nimeni nu trece pe aici,
N-au timp, nici să le zici
Că toți oamenii de zăpadă mor,
Sau că se topesc sub căldura nepăsării lor…