Jucării și jucători. Nimic nu se pierde, totul se… donează

Jucăriile vechi trebuie lăsate la o margine de drum pentru a putea fi refolosite cândva, în caz că cineva nu găsește sau nu-și permite unele noi. Și ce dacă au ceva defecte de neconceput pentru tine? Poate pentru altcineva sunt numai bune, sau chiar mai mult decât putea spera vreodată. Altfel ce jucării ar avea acum dacă toată lumea și-ar păstra jucăriile doar pentru sine sau dacă le-ar arunca pur și simplu într-un loc de unde nimeni nu le-ar mai putea vedea vreodată?

Așa, dacă îți lași jucăriile la o margine de drum, nu pierzi, ci câștigi. La dublu. O dată pentru că ai scăpat de ce nu-ți mai trebuia și apoi că ai făcut pe cineva fericit/ă, pentru că oricum nu și-ar fi putut permite ceva mai bun. Și cum la început totul pare bun…

Dar ai grijă, s-ar putea ca persoana care are acum fostele tale jucării să te judece că nu ai știut să le păstrezi și să le îngrijești și de aia nici nu le mai meritai.

Asta neștiind că de fapt nu ți se mai potriveau ele ție și de asta ai ales să renunți și, totodată, să lași loc pentru „donații”. Sau, de frică să nu-i iei jucăriile înapoi, s-ar putea să te evite o vreme și să țină jucăriile ascunse de tine, neștiind că dacă le mai voiai, nici nu ajungeau la… altcineva.

Însă, după un timp de ignorare, persoana respectivă va reveni și nu ca să-ți mulțumească pentru daruri, ci ca să te urmărească, din umbră, să vadă cum îți mai merge și, poate, dacă mai ai ceva de donat sau dacă nu, măcar să se bucure de vreun eșec.

Ce? Numai ea să se înțepe, poate, în jucăriile tale vechi? Tu să uiți cum e să doară? Nuuu. Ce dacă ai altele noi acum? Trebuie cumva să suferi și tu, cândva! Vezi dacă nu ai pus avertisment la jucării?

Așa-i când nu te bagi în alegerile cuiva și crezi că faci bine; rău primești la schimb. Dar nu-i nimic, e normal să se întâmple astfel și partea bună e că nimic nu se pierde, totul se… donează și se poate refolosi de către cei mai puțin norocoși decât tine.

Asta până când vor observa aceleași, ori chiar alte defecte, greu de trecut cu vederea și vor dona jucăriile mai departe, sau dacă nu, poate se vor complace în situație, sperând că totul o fi bine într-o zi.

Dar chiar, tu ce ai făcut cu vechile tale jucării?

17 thoughts on “Jucării și jucători. Nimic nu se pierde, totul se… donează

  1. Dar poate că, nu va fi bine, și câteodată ar trebui să se mulțumească cu ce au primit. Și să nu fie atât de nerecunoscători. Dar așa suntem noi, nerecunoscători, pentru oricât de multe am avea, tot ne dorim mai mult.

  2. Uneori se intampla sa trecem mai departe, sa uitam de oameni si lucruri din trecut. Insa, asa cum se spune, trecutul nu uita si nu iarta.
    Mi se pare important sa reusim sa facem lucrurile cat mai cumpatat, sa incheiem socotelile cu trecutul intr-un mod onorabil.
    Eu asa am perceput articolul tau: te referi la lucruri care nu sunt materiale.
    Foarte interesante articolele tale. Te pun pe ganduri si te determina sa stai pe loc, sa meditezi un pic si sa incerci sa tragi singur concluziile potrivite (pentru tine).

    1. Mulțumesc frumos. Mă bucur că ai putut să vezi dincolo de aparențe. Îmi place, dacă se poate, ca fiecare să poată trage concluzii potrivite pentru sine. 🙂

  3. Eu de foarte multe ori cand primesc ceva sau chiar si copilul meu, apreciem gestul si ne bucuram de ceea ce am primit. La fel procedez si eu, dar nu toate persoanele gandesc asa. Te pot judeca gresit si poate ca tu auzi fara sa vrei si de aici porneste ura.

  4. Sunt de acord cu a dona…
    Insa, daca te referi la oameni spre exemplu, de care te „descotorisesti”, cred ca totusi ar fi bine sa lasam loc de buna ziua, vorba aceea…sa treci peste, sa privesti inainte..

  5. Aaaa postare cu dublu inteles. Frumos, dragut… :)) Daca te-ai referit la oameni… mai sa stii ca am donat si eu asa… a ramas si loc de buna ziua, dar doar la zile mari :)) Cam asa…

  6. Articolul tău îmi sună ca o metaforă. Nu știu dacă „jucăriile” sunt oamenii la care renunți, sau chiar jucăriile clasice. Oricum ar fi, am învățat să mă despart de lucrurile vechi fără să privesc înapoi și fără să îmi pese ce se întâmplă cu ele, indiferent de reacțiile din jur.

  7. Cu varsta inveti sa te desparti de oameni,lucruri si situatii poate un pic mai detasat sau macar mai impacat, fara multa drama. Stii cum e: gunoi pentru unii, aur pentru altii.

  8. Eu am dat o jucarie care nu mi se potrivea si am primit una noua pentru mine care mi se potriveste perfect si intr-adevar te intrebi ce e in neregula cu noua jucarie de a fost abandonata. Pana la urma am ajuns la concluzia ca nu i se potrivea si ma bucur ca mie mi se potriveste. Vechea jucarie am lasat-o in stare buna de functionare, cu siguranta cineva imi va multumi cand o va lua din drum. 😉

  9. Jucariile care tie nu ti s-au potrivit, pentru altcineva pot fi perfecte. Asa ca nu prea are rost sa privim in urma, dar nici cu invidie catre ceilalti 🙂
    Daca ar fi asa usor si in practica, ce bine ar fi!

  10. sigur, si noi donam jucariile vechi, unii copii se pot bucura tare mult de ele!
    …si hainutele, le calcam, spalam, impaturim si daruim, asa se pot bucura si alti copii mai defavorizati!

Puteți lăsa comentarii prin email, Facebook, Twitter ori WordPress