Era o seară de sfârșit de săptămână în care ploua și bătea vântul. Petrecerea fetelor tocmai se anulase, așa că și-a luat o cană de ciocolată caldă lângă ea și a deschis laptopul. A intrat pe internet și a început să tasteze.

Fără să observe cum timpul zboară, se făcuse aproape dimineață. Persoana pe care o găsise era atât de interesantă încât nu se putea dezlipi de ecranul unde-i primea gândurile scrise. Și nici măcar nu-i ceruse vreo poză.

Măi să fie, nici nu știa dacă era bărbat sau femeie dincolo de internet. Dar nici nu conta. Interesant era că gândeau cam la fel, aproape că își puteau completa frazele neterminate. Știi tu, alea cu puncte-puncte. Și exact de asta avea ea nevoie acum: de un om care să-i stimuleze inteligența, să o facă să gândească profund și, de ce nu, să zâmbească. Era prea sătulă de superficialitățile zilnice.

Se gândea că greu va putea găsi pe cineva serios pe chatul acela cu nume haios. Dar merita să încerce. În fond, la cât e internetul ăsta de mare, tot o găsi ea o persoană altfel.

Și minunea s-a întâmplat, pe internet

A descoperit că omul de dincolo de clic avea multe lucruri în comun cu ea. Ba chiar citeau aceleași cărți și le plăceau aceleași genuri de filme, iar muzica o ascultau împreună, chiar în timp ce conversau.

Așa au trecut multe luni, timp în care aflase că vorbele unui bărbat erau așezate în scrisul acela minunat, însă nu se văzuseră deloc. Tot ce aveau era magia cuvintelor scrise pe internet. Pur și simplu se cunoșteau și trăiau virtual, dar cu gânduri și dorințe reale.

Pe măsură ce-și cunoșteau sufletele mai mult, își doreau tot mai mult unul de la altul, dar nu îndrăzneau să zică nimic. Cel puțin ea.

Nu era sigură dacă în realitate ar mai fi fost totul atât de frumos. Și nu din punct de vedere fizic, nu acest impact vizual o interesa. Pentru ea aspectul unui om nu era atât de important precum caracterul acestuia.

Dar pe acesta îl cunoștea din conversațiile de pe internet, ai să spui. Și da, fiind amândoi sinceri, pornind cu gândul că nu au nimic de pierdut zicând adevărul, s-au cunoscut altfel. Însă, totuși, se știe cum e cu spațiul virtual. Și au mai amânat o vreme.

Virtual, poate fi un vis real

Apoi, când în sfârșit a venit timpul, ea a vrut să-l supună unui test. Doar nu se putea întâlni așa, pur și simplu. Astfel i-a propus un mic joc, pe care el nu a ezitat să-l joace.

Au stabilit un loc de întâlnire, dar ea voind să păstreze în continuare misterul, i-a spus că o va recunoaște după cartea pe care o va avea în mână, aceasta fiind una pe care el și-o dorea mult. Era o carte veche, care se găsea foarte greu și pe care i-ar fi dăruit-o lui dacă ar fi avut curaj s-o abordeze.

În ziua stabilită, în locul de întâlnire se afla o carte și o femeie în vârstă. Omul de pe internet stătea la mică distanță de locul acela și parcă se gândea ce să facă. – era un tânăr înalt și chipeș – După un timp se duse spre femeie și o salută. Femeia a zâmbit cald, i-a întins cartea și a spus: „Știam că ai să vii! Acum du-te la masa aceea, domnișoara te așteaptă.”