S-a trezit târziu și tot mai stătea în pat. Țintea tavanul cu privirea, dar parcă fără țintă. Privea fix în timp ce razele soarelui pătrunseseră deja prin fereastra camerei sale și îi mângâiau blând chipul. Visa cu ochii deschiși și aștepta. Deși nu știa nici ea ce sau pe cine, că el trebuia să ajungă abia Marți.
Apoi ușa de la cameră s-a deschis larg, dintr-odată. Nu se vedea nimic, doar ușa deschizându-se și apoi sunetul acela scârțâit ce o însoțea. Exact ca la unele babe văduve. Se zice că numai acolo, unde nu-i bărbat în casă, ușile scârțâie așa. Sau în case bântuite.
Oricum ar fi, liniștea dimineții târzii era risipită de acum. Și probabil s-ar fi speriat dacă nu era deja obișnuită cu musafirii nepoftiți ai casei. Dar cunoștea prea bine ce se întâmplă, doar era deranjată și în toiul nopții, când visa pe bune, cu somn și ochi închiși, dar-mai acum când deja s-a trezit. Așa că în timpul zilei nu avea de ce să se mai sperie.
Nu o mai deranjau de mult zgomotele, făceau parte din sentimentul ei de „acasă” deja. Și cum să se supere pe cineva care venea doar să își ceară drepturile câștigate cu trudă în timpul vieții de până atunci? Era în drept deplin să facă asta.
L-a câștigat o dată cu acea casă unde locuia. Și nici cu schimbarea proprietarilor acest lucru nu avea să se schimbe. Oricum, nu a vrut ea un suflet care să o inspire să scrie, să o ajute să fie fericită, sau să o învețe a visa?
Iată că uneori visele se împlinesc și nu avea decât să se ridice din patul acela cald. Că nu doar a visa e important, ci și a face! Și visului său mustăcios îi era foame și groază (lene) să miaune tare.
Interesant articolul! Are semnificatii filosofice si chiar unele profunde as spune! 🙂
Nu pot să-ți spun decât că tipul acesta de povești sunt foarte frumoase și stârnesc curiozitatea. Aș vrea să citesc mai mult și cred că ar fi și mai bine să le scrii pe toate într-o carte.
Ce frumos e finalul, m-a surprins. Pe masura ce citeam textul imi facusem tot felul de ganduri cu privire la final si cand colo… 😉
M-a surprins placut mustaciosul de la final, te sfatuiesc sa continui, imi place ce am citit.
Chiar si animalele viseaza, interesanta povestioara.
Ar fi ciudat sa spun ca avem ce invata de la aceasta pisicuta? Sa invatam sa visam si bineinteles sa facem ceva ca visul sa ni se indeplineasca.
E bine sa visam, dar si sa muncim pentru indeplinirea visurilor.
un final cu un mustacios, interesant! mustaciosul nostru e racit, a facut injectii azi 🙁
chiarar fi frumos sa scrii povestiri mai lungi, mai ample, sa aflam si pe viitor ce se mai intampla cu personajele!
Visele reale, de cele mai multe ori, sunt cele cu ochii deschisi 🙂
Foarte interesant articolul. Nu mi-am dat seama pana la final despre ce e vorba. Ma gandeam la fantome. 🙂
Interesant articolul tau 🙂
Cat de frumos!
Pentru ca am deja multe pisicute acasa, mi-am dat seama de cand ai spus cum s-a deschis usa, cine e autorul :)))
Si pe mine ma inspaimanta uneori cand deschid pisicile usile si nu se vede nimeni intrand, mai ales cand e o usa care scartaie. Inca nu m-am obisnuit cu asta :)))
Am patit o chestie similara cu cei mici….s-au trezit noaptea si au venit tiptil in camera noastra. I-am auzit de cand au deschis usile la camere, dar i-am lasat sa creada ca pot sa ne sperie. 🙂 )))))
A fost amuzant cand am zis eu „bau” si s-au speriat ei 😛
Interesant articolul. Eu sunt tare sperioasa si daca aud zgomote prin casa ma panichez
Aiii, mie nu-mi plac de fel zgomotele cand sunt singura acasa. 🙂 De cele mai multe ori, chiar visez si eu cu ochii deschisi.
Evident, cunoscatorii stiu de ce! insa al meu mustacios miauna, n-are lene!
La mine inca este in stadiu de vis mustaciosul, dar ce mult as vrea sa ma deranjeze si sa-si frece zilnic blanita de picioarele mele.
E altfel viața cu un mustăcios 🙂