Muzica de dincolo de furtună – sau cum să iei viața în pași de cânt

Într-o zi ca oricare alta, s-a întâmplat! Eu, mică fiind, mă jucam și mă târam pe genunchi, prin casă. Muzica de dincolo, din cameră, se auzea pe fundal. Pisicul alerga pe lângă mine și deodată… pac! Muzica s-a oprit, pisicul s-a ascuns și a început scandalul.

– Ce-i ăsta??? Nu!!! Pleacă de-aici cu el. Eu nu folosesc așa ceva. – Toate astea le ziceam în timp ce plângeam.

– Te rog, liniștește-te, ascultă-mă – spunea mama, plângând și ea – am vorbit despre asta. Ți-am spus că… Dar hai măcar să-l încerci, nu vrei?

– Nuuu –  plângând și mai tare – nu vreeeau. Mai bine mă târăsc și în el nu mă urc. Plec de acasă…

Acela a fost momentul critic

Când scaunul rulant a intrat în viața mea, aveam cinci ani. Poate șase, nu mai știu exact. Și trebuia să înțeleg că de atunci încolo doar așa mă voi mai putea deplasa.

Aveam de ales: ori să stau în casă pe măsură ce creșteam, ori să ies așa în lume. Iar acela a fost unul dintre cele mai sensibile momente din viața mea.

Practic aveam de ales, dar nu aveam de ales. Eram avertizată încă de la trei ani că momentul va veni. Dar nu bănuiam eu cum va fi. Oricum mai bine decât să fi murit, așa cum preconiza o doctoriță.

Îmi amintesc și acum: „mergeți acasă și pregătiți-vă de ce-i mai rău”, zicea în timp ce se uita la mine fără niciun consult înainte sau după „constatare”.

Poate mulți dintre voi ați fi preferat să aibă dreptate, dacă ați fi ajuns în situația mea. Unii chiar mi-ați spus că decât să nu puteți merge mai bine ați muri. Și vă înțeleg. Și eu mi-aș fi dorit asta uneori. Dar dacă nu se întâmplă de la sine, nici să te sinucizi nu ar fi demn! Decât de milă. Și asta nu am vrut niciodată să inspir. M-am gândit mereu că decât să mor ca o lașă, mai bine iau viața așa cum e.

În pași de cânt, cu muzica de dincolo de zid

Așa că anii au trecut. Prietenii au venit și au plecat din viața mea. Câțiva au rămas, câțiva au devenit simple cunoștințe. Cum e firesc în viața oricui, până la urmă. Doar trei lucruri au rămas acolo, constante: Dumnezeu, familia și muzica de dincolo de ziduri.

Îmi amintesc și acum că fratele meu cel mare mă tot certa când încerca să înregistreze casete, de pe una pe alta, iar eu ii stricam treaba fredonând pe melodii. Pe atunci mă visam cântăreață mare și nu mă putea opri sa nu cânt.

Tot muzica îmi aduna și prietenii aproape. Fiecare venea cu câte o casetă sau CD să ascultăm sau să înregistrăm. Și ne strângeam mulți la mine acasă, pentru ore întregi.

Apoi a venit vremea de mers la discotecă, așa cum era pe atunci. Credeți că scaunul rulant m-a ținut departe de ringul de dans? Nicidecum! Muzica de dincolo de boxe era prea îmbietoare și am dansat. Așa, în scaun. Căci, de ce nu?

Bineînțeles că erau alte vremuri și muzica nu se auzea chiar atât de calitativ ca în ziua de azi. Cel puțin nu acasă. Însă basul și claritatea sunetului mereu au contat pentru mine. Sunt de părere că nu contează cât de încet se aude muzica dacă ea se aude clar. Însă tot mai bine e să sune bine și tare, nu?

Așa m-am și gândit când am văzut acest sistem audio EDIFIER

Se pare că e compatibil oricărui device și are tot ce trebuie: bas puternic, procesor audio profesional, conectivitate 4.0 Bluetooth, trei intrări, carcasă din lemn și telecomandă wireless.

Asta chiar mă încântă. Mai ales că eu stau destul de mult în pat pe perioada iernii și atunci telecomanda mi-ar fi foarte utilă pentru a mă juca puțin la butoane. Cum aș rămâne puțin singură acasă, cum aș da muzica la maxim. Exact ca pe vremuri.

Doar că înainte, așa cum ziceam, chiar de aveam eu o pasiune mare pentru muzică, parcă nu era același sunet, la aceeași calitate cum o putem asculta azi.

Anii de experiență se pare că își spun cuvântul însă. Și eu nu pot decât să mă bucur. Căci dacă înainte trebuia să stau țintuită la birou pentru a schimba casetele și a putea să dau volumul mai încet sau mai tare, azi lucrurile sunt mult mai ușoare. Combina muzicală de pe vremuri a fost demult înlocuită cu sisteme mult mai performante. Modernul a pătruns cu brio în preferințele și nevoile oamenilor.

Dar ce s-a mai schimbat?

Pentru mine tehnologia înseamnă un ajutor extrem de important. Și Edifier asta oferă. Pe lângă eleganță și design atrăgător, redă și o parte din independență celor ce nu se pot deplasa. Cum e și cazul meu. Sau celor comozi. Cum e cazul vostru.

Trecând peste. Fiecare cred că își dorește o experiență audio cât mai bună posibil. Iar Edifier își propune asta. Compania, însă, nu se oprește aici.

Cercetând mai departe, aflăm că dincolo de muzică, alte scopuri nobile sunt în derulare. Unul dintre ele este oferirea de burse studenților pentru diverse studii la Institutul de Tehnologie din Beijing.

Dar un alt lucru ce mă bucură este că EDIFIER se implică și în ajutorarea copiilor cu deficiențe de auz. Prin donația lor, peste 60 de copii au putut avea parte de implanturi cohleare și astfel, cei mici, au acum o șansă de a descoperi puterea sunetului. Ceea ce mi se pare mai mult decât minunat!

Muzica de dincolo de boxele Edifier

Poate că momentan, unii nu ne-am permite să luăm monstrul audio de mai sus. Însă intrând pe pagina cu boxe edifier, am observat că sunt și alte produse, cu prețuri pentru toate buzunarele. Așa putem afla cum e calitatea sunetului și cu buget mai restrâns, dacă vrem.

Cu ocazia asta am putea face un dublu-bine: să ne facem un cadou și totodată să avem bucuria că și o parte din banii noștri ar putea merge spre ajutorul copiilor.

De ce să facem asta? Fiindcă auzul este unul dintre cele mai importante simțuri. Iar ajutând, ne ajutăm pe noi de fapt.

De câte ori nu ne-a scos muzica din starea de tristețe? Cu toate astea, uneori nici nu realizăm cât de binecuvântați suntem noi, cei care putem auzi muzica de dincolo de voci sau vântul… Haideți să ne amintim asta! Căci viața e scurtă și soarta comună tuturor. Iar dacă cineva nu știe sau nu mai poate dansa pe sârma vieții, trebuie să fim acolo. Să-l ridicăm în pași de cânt…

Articol scris pentru SuperBlog 2017 – proba 5

12 thoughts on “Muzica de dincolo de furtună – sau cum să iei viața în pași de cânt

  1. Intotdeauna muzica m-a linistit cand nu am fost in apele mele iar atunci cand bucuria mi-a invadat sufletul tot muzica a fost alaturi de mine.

  2. Si pentru mine muzica da sens vietii, cant cand sunt suparata, cand cand sunt vesela, cant cand simt ca nu mai pot si cand totul e muzica imprejur SIMT ca sunt din nou EU!

  3. Muzica este modul meu preferat de a face fata stresului cotidian. Sunt convinsa ca este valabil pentru multa lume.
    Mult succes in cadrul concursului.

Puteți lăsa comentarii prin email, Facebook, Twitter, Google+ ori WordPress