Sunt o piatră. Seamăn cu un bolovan, doar că mai măruntă, neînsemnată… nu las nicio urmă după mine. Stau aici aproape veșnic, dacă nu mă ridică cineva să mă mute. Să mă arunce, de fapt, de stau în cale. Ar face-o direct cu șutul dacă nu ar fi dureros pentru om. Așa… trebuie să se aplece, să mă apuce și să mă trimită departe. În calea altuia, poate.
Uneori ajung sub o apă prea liniștită pentru a-i păsa că vin s-o tulbur. Știe că în curând va fi din nou în apele ei, odată ce mă va îneca. Va uita de mine. Cum toată lumea uită. Nici nu mă va simți. Dar știi, dacă aș fi fost azvârlită în capul cuiva, măcar puteam lăsa un semn. E drept, neplăcut, dar sigur acolo. Așa, în apă, cine va mai ști că exist și eu? Nimeni!
Voi fi amintită când cineva va mai spune că bat în pieptul cuiva. În loc de inimă de câine, se mai zice că oamenii au pietre în piepturi. Oare să fie adevărat? Mă întreb cum o fi să bat în pieptul cuiva și dacă doare. Căci am observat câteva lacrimi la remarca asta. Nu știu dacă sunt de bucurie sau de supărare, dar oricum, eu inima de câine nu cred că aș putea s-o înlocuiesc. În schimb, rolul meu firesc, nu ar fi greu de jucat. Sau voi credeți că dacă sunt o piatră n-am dreptul la un destin măreț?
Am auzit că undeva, în lume, pietrele se mișcă singure. Lasă urme pe nisip și unii sunt destul de uimiți. De ce n-o pot face și eu, nu știu… dar măcar să mișc un om aș vrea. Pot bate orice aproape, când sunt manevrată corespunzător. Deși aș prefera să nu bat cuie în inimi de carne.
Hmmm… cam cu dus intors as zice eu. De multe ori o piatra are roluri foarte importante, desi nu ne dam seama. Dar mi-a placut faza cu ,, daca as fi fost azvarlita in capul cuiva,, 😀
Apa trece, pietrele raman. 🙂 Un articol frumos si profund cu nenumarate intelesuri.
O piatra poate deschide multe usi, poate sparge o inima ca o fereastra, o piatra aruncata in apa, poate face valuri adevarate!
Asociez cele scrise de tine cu un diamant neslefuit care daca incape pe mana cui trebuie, sfarseste prin a arata splendid.
Foarte profund si cu multiple sensuri acest articol.
Ai o gandire atat de profunda incat am impresia ca n-a ajuns toata informatia in adancul sufletului meu. S-a risipit usor
Eu deseori ma vad val, sau chiar mare agitata…Sa urlu a neputinta si dor, cateodata. Sau, cateodata, sa racoresc inimi fierbinti- de patima, de dor, de jale… Și-am învățat să fiu rece, ca marea albastră-n asfințit de toamnă și viață.
un artcol frumos, cu mai multe intelesuri
Frumoasa povestea, si mesajul din spatele ei!
Are atatea intelesuri articolul tau, incat l-am citit de 2 ori si am descoperit altceva de fiecare data. Felicitari!
Foarte fain mesajul transmis. Ai talent!
Piatra are multe intelesuri si un sens figurat amplu, depinde mult cum o intelegi…
Asa cum ne-ai obisnuit … un mesaj profund si plin de intelesuri