2020, un an (ne)bun. La fel ca restul ce-au trecut

2020

Se încheie și 2020 și eu tot aici sunt: printre muritorii de rând. Asta cred că e de bine. De rău nu ar avea de ce, mă gândesc. Alte vremuri stau să vină… sau nu.

Ce pot să spun e că pentru mine nu au fost mari diferențe față de alți ani. Tot vie și nevătămată, tot fericită sau supărată, tot în casă mai mult. La fel ca altădată. Nimic nou sub soare.

Poate cu puțin mai mult de “fie ce o fi!” și “mulțumesc, Doamne, că nu e mai rău de atât!”. Nu de alta, dar sunt convinsă că se putea. Și mai bine, dar și mai… ptiu-ptiu! Scuipă-ți în sân! Nici nu vreau să mă gândesc.

Ideea e că sunt recunoscătoare pentru 2020.

A venit cu lecții, cu oameni, cu… de toate. Să fie!

Alegerile au fost făcute de fiecare în parte. Mai mult sau mai puțin. În mod conștient sau nu.

Sigur, au fost și victime colaterale. Ca întotdeauna de altfel. Însă cei care am mai rămas pe aici, să ne bucurăm, zic!

Viața e scurtă, imprevizibilă și atât de frumoasă!

Eu nu, nu mă întristez că am trecut printr-un an mai neașteptat. – Surprinzător chiar! Ci mă bucur că i-am făcut față.

Despărțiri, regăsiri, supărări, bucurii, credință, speranță, schimbări… – toate au fost în 2020! Și multe altele.

Planuri? N-am. Nici n-am avut. Acum, alt an bate la ușă. Oare ce va aduce nou?

Gata sau nu, ce trebuie să vină nu poate fi oprit. Decât de divinitatea în care unii cred, iar alții mai puțin. 

Și știu că nu a fost ușor, dar măcar un moment bun de amintit, de povestit, sper să aibă fiecare dintre noi.

Cu bine și pe curând (sper)! La mulți și sănătoși ani! 

Cât despre mine…

Încă sper
Să mai primesc, să ofer
Zâmbet și lumină
Cu privirea
De fericire plină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *