Iubim natura. Este în natura noastră să o iubim. Suntem una cu ea. Așa ne naștem: blânzi, iubitori, naivi… empatici. Cu tot și toate din jur. Când suntem întrebați dacă iubim animalele, adesea tindem să spunem că da. Și o spunem sincer, crezând asta cu totul. De aceea ne și bucurăm când mergem la zoo, nu?
Grădina zoologică pare un loc minunat la prima vedere. Și probabil unele animale sunt îngrijite, hrănite, iubite acolo. Însă este, oare, asta menirea lor? Să ne încânte pe noi?
Ne bucurăm să le privim. Vedem, însă, privirea din ochii lor?
Le admirăm, facem poze, plecăm. Ele rămân în același loc, primind alți și alți vizitatori toată viața, departe de mediul specific lor. Pare un stil de viață bun, confortabil, ce-i drept, dar nu și normal, dacă stăm să ne gândim.
Cu perioada pandemiei, mulți dintre noi s-au simțit închiși, limitați, stresați, singuri, triști. Dar cei care stau prizonieri mereu, fără vreo vină și drept de alegere, cum se simt, oare?
Nu putem ști, căci nu auzim neîmplinirea sufletului unui necuvântător. Nu poate să spună, așa că nu aflăm ce doare pe altcineva. Ori poate pur și simplu nu ne pasă suficient încât să alegem să observăm dincolo de ce și cât ne convine. Să privim dincolo de privire, cum ar veni.
Când tratăm un animal ca pe ceva și nu ca pe cineva cu drepturi, îl reducem la stadiul de obiect, practic.
Ajungând să ne folosim de ființele non-umane în beneficiul nostru, de orice fel, nu pot să nu mă întreb: când ne-am schimbat așa? Aș vrea să cred că nu astfel am fost creați. Mamele noastre nu ne-au născut reci, nici cruzi.
Copii fiind, ne bucuram să mergem la zoo, neștiind că nu în acest loc ar trebui să fie traiul necuvântătoarelor. În schimb, ca adulți, de ce continuăm să chinuim ființe nevinovate doar pentru o bucurie de moment?
Cine este vinovat de chinul pe care îl îndură mai toate animalele astăzi?! Eu! Tu! Toți cei care am participat sau încă participăm direct sau indirect la închiderea libertății și furarea dreptului cuvenit de a trăi… De a trăi liber, natural, frumos!
În continuare susținem că iubim animalele. De aceea ne place să le vedem inclusiv pe cele de la zoo. Însă cu ce cost? Oare chiar le iubim?
Noi, plătim un bilet. Alte ființe, cu viața. O fi drept?
Omul,cel mai de jos produs al naturii.
Măreția unei națiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratate animalele. (Mahatma Gandhi)
🙂