Umbrele de sub umbrele. Sau jocul de-a bariotropul

umbrele de sub umbrele

Umbrele de sub umbrele 

 

Își casa, bucată cu bucată, casa, și nu-i păsa de umbrele de sub umbrele ce-l puteau vedea pe furiș.

   – Soia S-o ia… de casă, spunea, că numai belele mi-a adus!

Fila să nu fie filat de regrete târzii, dar nu știa că exact fila pe care o rupea avea să-i schimbe soarta.

De veselă, nici că mai credea că va avea vreodată nevoie. Nici de pictura de pe perete din care ea, veselă,-l privea.

Plângea! În al său mic imobil, el, om mare, se simțea prins, înghesuit, de nici să se miște nu mai putea. Se simțea ca un mobil deconectat de viață… imobil în fața iubirii deșarte.

Copii ale momentelor trăite, de unde? Nimic nu se repetă. Amintirile erau tot ce mai simțea că avea, căci nici copii n-au reușit să aibă. O! Măcar un copil de ar fi avut…

Para de pe masa din colț îi sare în ochi, cu mușcătura spre el. Avea obicei să-i lase câte un fruct ca dulce semn, cumpărat chiar cu ultima para din buzunarul cusut deunăzi.

Sare și dă să zdrobească cu pumnii fructul și masa, și scaunul, ba chiar patul în care deseori îi masa picioarele obosite după atâta treabă istovitoare.

Niciun lucru din jur, parcă nu mai putea suporta să vadă. Nici să mai stea. Și nici să mai creadă-n visul scris în vreo stea încă necăzută din cer.

   – Doamne, cer eu mult?, întreba. Apoi, iar cu apă rece se îmbăta.

Toate acele dorințe neîmplinite până acum deveneau ca acele care-i străpungeau, tot mai mult, inima.

Nu mai știa ce haină ar fi trebuit să îmbrace ca să se facă nevăzut de soarta haină ce puntea vieții l-a trecut, însă nu cum el ar fi vrut.

Paralele nu-i ajungeau de la o lună la alta de când se știe. Oricâte paralele încerca să facă între buzunarul de cheltuială și cel de economii, tot se întâlneau și se cheltuia tot, de luni până luni. Cu toate că, odată la câteva luni de zile, mai încerca diferite tehnici de strângere de fonduri pentru nevoi neprevăzute.

Torturi adevărate erau zilele fără bani. Iar când făcea rost de ei, lua și câte două torturi de-odată. Să fie! Măcar cu acel dulce să-și bucure viața, dacă mai mult, oricum, nu putea face.

Nici modele demne de urmat nu a prea avut în jur, ce-i drept. Doar modele pe podium, la TV, ce mai privea defilând, din când în când.

   – Când voi fi mare, jur, așa gagică vreau să am, își zicea, aproape adolescent fiind.

Pe consola ce i s-a pus în față, însă, juca un destin altfel decât spera cândva. Noroc cu dulcele din frigider. Așa se mai consola nițel, neștiind ce va urma

Și ce ar mai fi vrut să i se piardă urma… dar nu! Ghinioanele mereu pare că l-au însoțit.

Pe ultima sută de metri s-a dat cu ieftina-i colonie și a ieșit țanțoș din casa verde, antepenultima din colonie, dând fuga să ajungă la întâlnire.

În sfârșit credea ca i-a pus Dumnezeu mâna în cap!

Vâna îi pulsa mai tare ca de obicei. Era timpul să reușească ce-și propusese. Oportunitățile pe care le vâna de atâta amar de vreme, păreau ca stau fix după ușa în care urma să bată.

Toc-toc! Și ușa s-a desprins cu totul din toc.

Făcând stânga-împrejur pe toc, domnișoara, uimită de cele întâmplate, a dat nas-în-nas cu împiedicatul de serviciu, astfel căzând împreună peste serviciu‘ de cafea ce-l aștepta pe acesta, plin cu neagra licoare. 

La ce sufragiu să-l mai supună pentru ocuparea vreunui post disponibil, când nici ca sufragiu, pe semne, nu era potrivit.

Barem de-ar fi ajuns la barem, să arate ce știe…

Ei, dar nu era chiar paria societății, deși așa se simțea. Încă putea paria că dacă ar mai fi avut o șansă, una singură, de a o lua de la început… fix la fel ar fi făcut.

Umbrele de sub umbrele ploaie n-ar mai vrea, și de soare s-ar feri, poate tot așa.

 


Despre bariotrop 

 

Dr. Octavian Laiu-Despău prezintă acest termen într-unul dintre capitolele lucrării sale „Curiozități și amuzamente ale limbii române” (Editura Brumar, Timișoara, 2012).

După cum autorul precizează, bariotropul, este un joc de cuvinte care, potrivit dex, s-ar traduce prin găsirea unui cuvânt ce poate avea două sau mai multe sensuri, în funcție de litera pe care accentul cade.

Găsind pe adevarul.ro listă cu asemenea cuvinte (existente, de altfel, în lucrarea mai sus menționată) și, strecurând eu câte un omonim pe-ici-pe-colo, am decis să mă joc puțin și a ieșit după cum (sper că) ați citit!

Părerile cu privire la textul expus, așadar, nu sunt doar acceptate, ci chiar dorite, bine-venite și apreciate!

Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.