Sunt fericită eu? Interviu pentru mine

– Sunt fericită!

– De ce?

– Pur și simplu. Și frumos.

– Așa, fără motiv?

– Fix așa, fără motiv! De fapt, fără unul evident. Vine din interior o bucurie inexplicabilă. Mă ia de multe ori pe nepregătite. Se simte minunat.

– Atât?

– Da, atât. 

– Ar trebui să fie o explicație, totuși. 

– Poate că sunt recunoscătoare pentru tot ce am și tot ce va urma. Căci știu că lucruri bune mă așteaptă. Am credință și speranță. Și asta e tot ce am nevoie pentru a fi fericită, bogată, împlinită. 

– Ești bogată?!

– Sigur că sunt! Am tot ce am nevoie. Primesc zilnic binecuvântări divine. Totul e fix așa cum trebuie să fie! 

– Care ar fi acele binecuvântări?

– Faptul că încă trăiesc, că pot să văd, să simt, să aud… toate lucrurile  mici, trecute adesea cu vederea, sunt daruri divine.

– Dar iubirea?

– Cu toții suntem scântei ale iubirii, iubirea e în noi, trece prin noi. Eu iubesc tot ce întâlnesc în cale: animale, flori, oameni… Tratez cu prietenie și respect pe fiecare. Iar prietenia sinceră, consider că e cea mai pură formă de iubire.

– Ești cam idealistă. 

– Știu. Mi s-a mai spus. Îmi place.

– Păcat că nu ești sănătoasă…

– Păcat că nu mă poate vedea oricine cum sunt de fapt. Sunt fericită! Și nu ține de ce ai sau nu, de ce pari a fi ori nu, ci de ceea ce alegi a fi. În fiecare zi. 

– De unde atâta optimism la tine?

– Din gândurile pe care aleg să le am. Gândurile ne formează realitate, nu știai? Iar a mea realitate vreau să fie frumoasă. De aceea am grijă ce și cum gândesc. Viața are multe sensuri, iar sensul vieții mele este să trăiesc în armonie cu tot. Să am conștiința liniștită și zâmbet senin pe față. Cam atât de simplu e să pot spune: Sunt fericită!

Puteți lăsa comentarii prin email, Facebook, Twitter ori WordPress