Super-Blog – o finală, o diplomă și două cadouri

Super-Blog

A trecut. S-a dus și toamna lui 2017 cu tot cu Super-Blog. Și după o perioadă de foc, în care am avut teme și termene limită, pot spune că-mi lipsesc. Îmi lipsesc eu mie, în primul rând, cea cu articole… Citește întreaga postareSuper-Blog – o finală, o diplomă și două cadouri

De Crăciun eu nu sărbătoresc românește

de crăciun

Era o vreme când de-abia așteptam sărbătorile de iarnă. În schimb azi, de Crăciun, eu nu mai sărbătoresc românește. De fapt nu sărbătoresc deloc. Bradul nu mai ocupă loc de cinste în casa mea. Moș Crăciun nu mai este așteptat… Citește întreaga postareDe Crăciun eu nu sărbătoresc românește

Ziua de Luni aduce 313 cuvinte alandala. O fi ghinion 13-le ăla?

ziua de luni

Ziua de Luni e urâtă. Urâtă de toată lumea. Nu știu de ce. Pentru mine e doar o altă zi. Sau poate un nou început. Cred că astea sperie oamenii: începuturile. De asta se plâng atât de mult de luni…. Citește întreaga postareZiua de Luni aduce 313 cuvinte alandala. O fi ghinion 13-le ăla?

Tristețea plutește în aer… cu tot cu (p)omul ei gol

Degete lungi, încleștate. Ochi încețoșați. Buze strânse. Trup ușor încordat. Vrea să transmită siguranță. Nu-i iese. Tristețea și groaza i se citesc pe chip mai ușor decât ai citi dintr-o carte cu litere imense. Așteaptă… Și așteptarea omoară. Încet, dar… Citește întreaga postareTristețea plutește în aer… cu tot cu (p)omul ei gol

Uneori sunt, alteori nu. Cum? Afli dacă citești articolul

Uneori sunt bine înfiptă cu roțile-n pământ. Alteori nu. Câteodată le dau voie să se învârtă în gol. Singure și degeaba. La fel ca rotițele din cap. Așa se învârt și ele, cele ale scaunului meu cu mânere strânse-n mâini… Citește întreaga postareUneori sunt, alteori nu. Cum? Afli dacă citești articolul