E confortabil, desi nu e plăcut.
Vrem ceva mai bun, dar ne complacem în situaţie.
Toată lumea din jur evoluează, noi stăm pe loc.
Oare ar trebui sa ne acceptăm condiţia şi/sau să urmăm exemplele din jur?
Dacă da, atunci de ce tocmai cei pe care vrem să-i urmăm ca sursă de
inspiraţie pentru viaţa noastră, sunt adesea atât de nefericiţi? Doar au tot ce
un om îşi poate dori: sănătate, familie, carieră (implicit bani).
inspiraţie pentru viaţa noastră, sunt adesea atât de nefericiţi? Doar au tot ce
un om îşi poate dori: sănătate, familie, carieră (implicit bani).
Teoretic, aceşti oameni, ar trebui să fie exemple demne de urmat, ei par să
aibă reţeta spre o viaţă împlinită; şi totuşi, având aceste lucruri, sunt tot
mai obosiţi, frustraţi şi nefericiţi.
aibă reţeta spre o viaţă împlinită; şi totuşi, având aceste lucruri, sunt tot
mai obosiţi, frustraţi şi nefericiţi.
De ce?
Poate pentru că la rândul lor s-au complăcut în situaţia de a nu protesta,
de a accepta regulile societăţii, ignorând dorinţele proprii.
de a accepta regulile societăţii, ignorând dorinţele proprii.
Poate pentru că aceşti oameni săvârşesc acţiuni pentru a mulţumi pe cei din
jur şi uită de ei înşişi, acest lucru dându-le un sentiment de gol interior, de
neîmplinire personală.
jur şi uită de ei înşişi, acest lucru dându-le un sentiment de gol interior, de
neîmplinire personală.
Unii oameni cred că trebuie să facă mari compromisuri şi sacrificii pentru
a putea ajunge, cândva, unde-şi doresc. De multe ori se mint singuri că ceea ce
fac acum e doar pentru o perioadă şi că apoi vor putea face şi ceea ce vor ei
de fapt.
a putea ajunge, cândva, unde-şi doresc. De multe ori se mint singuri că ceea ce
fac acum e doar pentru o perioadă şi că apoi vor putea face şi ceea ce vor ei
de fapt.
Mereu caută justificări pentru a se simţi mai puţin vinovaţi şi scuze
precum: mediul nefavorabil, lipsa banilor sau alte priorităţi urgente.
precum: mediul nefavorabil, lipsa banilor sau alte priorităţi urgente.
Aleg toate acestea, ignorând timpul care trece pe lângă ei şi ajung mai
târziu să-şi dea seama că au trăit toată viaţa împlinind visuri, dar nu ale
lor, ci ale altora. Astfel, au existat, dar nu au trăit cu adevărat.
târziu să-şi dea seama că au trăit toată viaţa împlinind visuri, dar nu ale
lor, ci ale altora. Astfel, au existat, dar nu au trăit cu adevărat.
Alţi oameni poate nici măcar nu ştiu că îşi doresc altceva pentru că nu
şi-au dat voie să gândească „anormal” şi merg în direcţia deja trasată de
familie, prieteni ş.a.m.d.
şi-au dat voie să gândească „anormal” şi merg în direcţia deja trasată de
familie, prieteni ş.a.m.d.
Dar noi, cei care încă avem timp să ne împlinim visele, ce facem? Acceptăm spiritul
de turmă, chiar dacă acest lucru este contrar dorinţelor proprii, sau căutăm să
acţionăm conform cu ceea ce considerăm că ne poate mulţumi şi defini ca
indivizi liberi?
de turmă, chiar dacă acest lucru este contrar dorinţelor proprii, sau căutăm să
acţionăm conform cu ceea ce considerăm că ne poate mulţumi şi defini ca
indivizi liberi?
Aşadar, avem de ales: ne plângem de milă sau luptăm pentru ceea ce ne
împlineşte cu adevărat?
împlineşte cu adevărat?