– Am găsiiit…!
– Ce ai găsit?
– Bucăți din suflet…
– Poftim?!
– Da… si erau colorate frumos, dar nu prin culoare.
– Cum adică? Despre ce vorbești?
– Despre ce transmiteau ele… erau colorate în momente și în zâmbete și în iubire… erau așa de frumoase…
– Tot nu înțeleg despre ce vorbești.
– O, haide! Erau împrăștiate peste tot, chiar nu le-ai văzut?
– Nu…?!
– O!… de aș putea să-ți explic…! Dar nu știu cum s-o fac, acele lucruri nu fac parte din lumea noastră.
– Mai există o altă lume?!
– Da… exista…
– Spune-mi mai mult!
– Știi, când ridici ușor colțurile gurii și ochi-ți sclipesc, se formează un zâmbet. Când cineva își pune brațele în jurul tău și tu în jurul său, se crează îmbrățișarea și ce simți atunci, e iubire. Iar aceste lucruri sunt momente frumoase…
– Și astea sunt bucăți din suflet?
– Da, doar că erau puse în niște holograme altfel de cum avem noi acum, de puteai să le ții în mână, și oamenii din ele erau fericiți…
– Poți să mi le arăți și mie?
– Sigur, uite…
– Ah, dar unde e culoarea? Văd doar gri… și galben pe margini… și ce-i cu pulberea asta de pe ele?
– Această pulbere este praful răcirii peste sentimentele oamenilor, iar galbenul de care vorbești, este timpul lor, demult trecut, demult uitat. Într-adevăr, hologramele lor sunt primitive pentru noi și nu au culori vii, dar ce simțeau ei atunci, era mult mai viu colorat decât toate culorile noastre de azi…
– Hm… și ce vei face cu ele? Nici măcar nu-i cunoști pe acești oameni.
– Nu-i cunosc, poate că ei nici nu mai există, dar bucăți din sufletele lor sunt la mine acum și am să le păstrez. Bucățile din suflet nu trebuie distruse, nu poți să arunci bucățile din sufletul cuiva așa, pur și simplu. Aceste bucăți din suflet nu ar fi trebuit uitate… niciodată…
Foarte frumoasa povestea…. as vrea să citesc mai multe articole scrise așa.
Chiar zilele trecute am gasit negativele de la botezul unui nepotel si i-am povestit mamei lui. Au picat la fix, pentru ca au pierdut albumele foto cand s-au mutat. Bine ca le-am pastrat.
„Bucatile din suflet” raman in suflet indiferent ce culoare au.
Imi plac tare mult articolele tale!
Cât despre suflet și cum se sparge el și cum reusim să adunăm bucățile, numai noi stim 😀
Ce frumos!
stii ca am un aparat foto din acela?
Foarte frumos scris, am citit cu placere aceste randuri. Bucatile din suflet raman intotdeauna acolo!
imi place tare mult cum scrii! esti o fire foarte sensibila!
O poveste frumoasa, plina de sensibilitate. Astept si alte povesti de genul.
Praful uitarii se asterne peste unele momente fericite din viata si din cand in cand ar trebui sters si regasite acele bucatele de suflet.
Chiar profund! Si eu colectionez amintiri, le am acolo intr-un colt de suflet si le ”redeschid” atunci cand am momentele mele de nostalgie- ca sa spun asa-.