Orice om poate visa, dar nu oricărui om i se și pot împlini visurile. Visul se împlinește doar aceluia care are voință și resursele necesare. Și când zic despre visuri, partea financiară nu e cea mai importantă.

Banii se fac. Însă dacă nu ai sănătate sau oamenii potriviți alături, totul se năruie chiar înainte de a începe… Iar dacă nu ai nici una nici alta, e clar, totul rămâne doar un vis frumos și cam atât.

Încrederea în propria persoană este, într-adevăr, importantă, însă nu suficientă. Nu trăiești singur și nu poți da viață unui vis de unul singur. Ai nevoie de susținere, fie direct, fie indirect, iar propria imagine din oglindă, uneori, nu e de ajuns. 

E timpul să fim realiști! Putem face multe, dar pentru a putea realiza anumite lucruri, nu e de ajuns o singură forță, ci avem nevoie de răspunsuri și unitate cu alți oameni. Este nevoie de iubire și altruism în viața asta, nu doar de individualism. Ăla e bun uneori, pentru anumite perioade și situații, dar nu mereu.

Despre visuri și oameni este vorba aici!

Știu că, psihologic vorbind, pe primul loc trebuie să fie propria persoană, însă avem noi dreptul de a deveni egoiști? Ne face asta fericiți cu adevărat? Ce ar fi, oare, dacă fiecare ar fi numai pentru el?