Sub Toc

Prietenia se simte și se construiește în timp. Nu se câștigă la loz în
plic și cu siguranță nu se cumpără și nu se cere și nici nu se oferă ca
pe un cadou.

Dacă apreciezi o persoană și ai vrea să aveți o prietenie mișto, cu siguranță nu-i o idee bună să-i spui ca de acum
înainte să fiți cei mai buni prieteni. Astea sunt chestii de grădiniță
și din start de auto-respingi (dacă există cuvântul).

Și nici
dacă ți se pare că un om are probleme, de orice natură, nu poți să te
duci și să-i oferi prietenia ta ca pe o consolare a necazurilor lui.
N-ai cum să-i spui „hei, îmi pare rău pentru problema ta, vrei să fim
prieteni pe viață?”, serios, chiar e… ciudat și… inconfortabil.
Replica asta de „agățat prietenia”, nu e bună nici măcar ca glumă, iar de vorbit serios… nici nu ar trebui să se pună problema.

Trebuie
să ai in vedere că omul respectiv, chiar dacă poate pare defavorizat
din anumite puncte de vedere, nu are (și -sau nici- el) cu capu’ și nu înseamnă neapărat că
e singur, neiubit și fără prieteni și e disperat să găsească prietenie oricum sau cu oricine, fie și din milă, numai să fie. Dacă voia asta,
sigur venea el cu o asemenea replică. Sau nu.

Poate că avem
intenții bune uneori, însă dacă nu știm cum să le „împachetăm”, riscăm
să picăm în penibil și nu cred că vrem asta.

Așa că dacă se zice
că „în dragoste și în război, totul este permis”, eu spun că nu-i chiar
așa nici măcar când e vorba despre o prietenie, darmai în dragoste (în
război nu știu, că n-am fost).

Iar
în cazul în care protagoniștii mai sunt și de sex opus, mai transmiți prin
asta și că ți-e milă suficient de persoana respectivă încât să-i oferi o
prietenie, dar niciodată mai mult. Și îți dai seama unde te-ar trimite
persoana aia, numai pentru ce se înțelege, nu că ar fi vrut, oricum, să
aibă de-a face cu tine în vreun fel.

Dar tu poate vrei ”să agăți” o prietenie ca la carte (în cui, evident) și atunci nu trebuie să ții cont de ce am scris eu aici, ba chiar poți folosi o astfel de replică. Până la urmă, cine se poate pune în calea (ne)fericirii tale? Curaj, deci, zic!

Iar pentru restu’, ăi cu scaun la cap, nu doar sub șezut, lăsați-mi și mie întâmplări haioase, sau chiar penibile, în comentarii. Chiar sunt curioasă. 🙂