Bilet pentru ultimul tren spre fericire este o poveste reală și este scrisă cu scopul de a veni în sprijinul conștientizării asupra unor aspecte din viață, ce altfel pot cauza răni sufletești atât pentru părinți, cât și pentru copii.
A reușit să prindă ultimul tren, chiar dacă mama ei nu era de acord, fiindcă își dorea să aibă fiica lângă ea la bătrânețe, să aibă și ea un sprijin în zilele grele de boală, poate. De aceea s-a împotrivit mereu fiecărei relații pe care fata încerca să o aibă.
A ascultat-o mulți ani și a jucat mult timp după cum i-a cântat mama sa, fiindcă o iubea și nu voia s-o supere. Una singură avea, nu? Însă până într-o zi când, sătulă fiind de oportunități ratate, femeia din ea s-a răzvrătit. Își cerea, în sfârșit, dreptul la o viață normală și la o familie. Oare cerea prea mult?
A plâns, a discutat, s-a văitat, a încercat să-i explice mamei sale că deja e vârsta înaintată și că dacă nu prinde măcar trenul acesta, s-ar putea să fie ultimul. A vrut să-i fie și ei bine, să mai aducă un membru doi în familie și nicidecum să plece.
Dar mama ei nu a înțeles, nu a vrut deloc să accepte schimbări și nu l-a îndrăgit nici pe acesta, cum nu i-a plăcut nici un iubit de-al fiicei sale până atunci.
Acum, fata de ieri este o femeie împlinită, cu un soț și un copil frumos, dar departe de mama care nu a vrut-o decât pe fiică, singură și fără viitor, și doar pentru ea.
Însă pentru această femeie putea fi un alt necâștigător bilet pentru ultimul tren spre fericire. Și ce s-ar fi întâmplat oare dacă nu-l prindea nici pe acesta? Și până unde trebuie să meargă ascultarea copiilor față de părinți?
Așadar, chiar dacă prețul e mare, se pare că doar așa se poate cumpăra uneori un bilet pentru ultimul tren spre fericire. Și e trist când așa stau lucrurile, nu?
am inteles in timp ca nu trebuie sa asculti pe nimeni, dar pe nimeni, sa faci ce iti dicteaza inima. din pacate tarziu
Frumoasa povestioara.
Din păcate e reală și cred că e și povestea altor persoane.
Trebuie sa faci mereu ce simti tu, ca doar e viata ta. Asculti parerea celor din jur, dar tot cum te taie capul trebuie sa faci.
As putea spune…trist! M-a intristat intr-un fel ca mama nu a dorit sa fie in tren cu ea…
Insa in acelasi timp, simt bucurie, ca este fericita alaturi de sot si copil!
Uff, nu stiu ce sa zic. Nu cred neaparat ca mama a vrut s-o pastreze din aceasta cauza. Poate pentru ca parintii au vazut si au trait mai multe si din pacate putini se iubesc cu adevarat si raman impreuna pana la final.
sincer, eu nu am ascultat de nimeni in privinta asta, cu orice risc. adica n-am acceptat ca cineva sa-mi comande viata, indiferent ca era vorba de parinti sau sot. prefer sa-mi fac propriile greseli singura
Eu am simtit intotdeauna cand trebuie sa fac sau nu, ceva. Instinctul nu m-a tradat niciodata.
E o poveste cu o morala, la fel ca cele pe care le citeam cand eram mici. Sunt sigura ca "mama" regreta acum…
Bine ca a reusit sa prinda ultimul tren, sau poate nu era ultimul. Cine stie.
Foarte trist. Din pacate sunt multe persoane care se regasesc intre aceste randuri. Nu inteleg de ce unii parinti sunt asa egoisti. Oare mama din aceasta poveste nu s-a gandit ca si fiica ei va ajunge la o varsta si atunci ea va fi singura? Nu va fi nimeni sa ii fie alaturi? Un copil il faci din dragoste nu din egoism. Si daca il coplesesti cu iubire, nu va pleca niciodata de langa tine. In scimb daca ii frangi aripile, va face ce va face si tot va invata sa zboare.
Uneori trebuie să-ți asculți inima😉
Din pacate sunt foarte frecvente astfel de situatii in care parintii le refuza copiilor dreptul la fericire din egoism.
Intotdeauna am facut ceea ce am vrut, parintii au fost de acord cu mine si nu s-au impotrivit.
O povestire interesanta!!!
Uneori parintii pot fi tare egoisti!
interesant, cateodata ar trebui sa ai incredere in instinct, alteori te poti insela!