Vântul bate. Poți să te superi pe el că îți strică freza? Poți. Dar crezi că îi pasă lui de supărarea ta? Sau că îl faci cumva, prin înjurături, să nu mai bată spre tine?
Ce rezolvi dacă lupți contra vântului? Nici măcar morile de vânt n-au sorți de izbândă în fața lui, d-apoi tu ca om?
Și atunci, ce sens are această luptă? Are? N-are!
Mai bine îți pui singur/ă maglavais în cap – știi tu, de-ăla de „și coafura rezistă”- și ieși în stradă. Ocolești frumos protestele și-ți vezi de drum mai departe. Că viața e scurtă și… Când n-ai cu cine, n-ai cu cine. Degeaba încerci. Prostul tot pe-a lui o ține, iar deșteptului nu are rost să-i zici. Că nu-i pasă. Ori știe deja ce-i bine să facă.
Bine, acuma dacă nu te poți abține – bași, poți îngroșa puțin rândurile. Care din ele, e treaba ta. Oricum, orice faci sau spui, nu doar că poate fi folosit împotriva ta, ci chiar va fi! Cu alte cuvinte, oricum o dai, tot o iei.
De asta, uneori, e bine ca o părere personală despre chestii arzătoare, să rămână sub tăcere. Destul bat alții apa-n piuă. Dar dacă insiști… mă rog.
Revenind la vântul care bate frunza-n dungă.
Vorba aia: dacă nici Don Quijote n-a câștigat lupta morilor de vânt, n-ai de ce să te stresezi nici tu prea mult. Mai ales că nu ești un personaj faimos să te știe lumea. Lasă vântul să bată, sa treacă și să ia cu el toate vorbele oamenilor pe dos.
Vântul trece, buclele rămân. Pe interior la unii, că pe exterior s-au dus demult la alții (mama ei de coafură).
Dar important e ce facem noi și nu atât ce spunem. Corect?
De spus, se pot spune multe, dar uneori e mai bine să taci și să faci ce crezi că e bine. Și nu doar pentru tine. Alteori e pe dos. – Vorbești și atât. Depinde de context, – sau de pretext. În final, fiecare va fi judecat pentru sine, nu pentru alții. Și putem face doar ce vrem, câtă vreme știm ce facem.
În ceea ce privește gura lumii, în general, vântul bate, vorbele rămân… Unde rămân? Asta depinde doar de noi, de fiecare.
Vorba volent!
Da….vorbele nu au valoare de multe ori pentru ca nu sunt respectate…
Pietrele aruncate….multi arunca cu vorbele care parca sunt pietre
Daca e ceva ce am invatat pe propria piele in ultimii 4 ani este ca nu trebuie sa pleci urechea la ce spun altii, nu e bine sa le arati ca te doboara.
Mergi pe drumul tau, vezi-ti de treburile tale….dusmanii mor de grija altuia!
Imi spun de multe ori sa tac si sa merg mai departe pentru ca uneori simt ca imi bat gura de pomana dar nu prea ma pot abtine chiar daca stiu ca nu va schimba nimic.
Oooff ….daaa vorbele cateodata dor mai mult decat o piatra aruncata, dar e mai bine sa nu bagi in seama rautatile nimanui.
ce fotografie frumoasa, imi place tare tare mult! ai dreptate, vorbele raman, cele care dor mai mult ca cele bune!!
in general, zic eu ca e bine sa nu punem la suflet vorbele, ci sa ne axam pe fapte. stiu ca vorbele sunt doar vorbe, fara vreun temei, asa ca nu pun mare pret pe ele. si mai stiu ca nu toata lumea e ca mine, daca am zis ceva, asa si fac.
La nervi arunc cu pietre, grav de tot, apoi imi pare rau, dar de cele mai multe ori consider ca vorbele spuse la suparare sunt vorbe-n vant.
Imi doresc uneori sa tin unele cuvinte pentru mine, stiu ca mai tarziu le regret si nu le pot lua inapoi. Am invatat cu timpul sa tac, e foarte greu, dar merita.
Ai dreptate. Cand nu sunt de acord cu ceva sau cineva merg pe ideea ,,zic ca tine, fac ca mine ,, :)))))
Imi e greu, de multe ori, sa ma abtin si stiu ca daca nu reusesc sa o fac, imi va parea rau dupa. Insa nu intotdeauna imi reuseste. Cred ca e nevoie de mai mult exercitiu.
Eu ma ghidez dupa alt principiu. Am citit la un moment dat ca e mult mai usor si mai inteligent sa fii in postura ascultatorului. Ai o alta perspectiva asa. Ascult toate parerile celor din jur, sau mai bine spus, ii AUD, iar cel mai des raspund cu : „O sa ma gandesc la asta”. Si imi vad de ale mele pana la urma
Nu stiu daca trebuie sa ma decid asupra unei stari anume. Si daca totusi trebuie sa aleg cred ca vorbele-n vant sunt mai ok
Sincer nu prefer nimic si nici una din cele 2 variante, dar decat pietre aruncate mai bine vorbe-n vant
Nici, nici! Am invata deja pana acum sa-mi tin gura si sa nu arunc nici cu vorbe, nici cu pietre.
De obicei merg pe premiza”cel mai destept cedeaza” asa ca nu arunc nici cu pietre nici cu vorbe…pur si simplu plec(chiar si din discutie)
Nu imi plac astfel de discutii, nu sunt genul meu, prefer sa cedez si sa plec. In trecut aruncam cu pietre si vorbe dar m-am invatat minte.
As vrea sa am de partea mea vantul, dar nu se intampla decat rar. Acum daca el nu ma vrea sa ma poarte pe aripile lui ca sa am o planare lina, eu ce pot sa fac? Nu arunc cu pietre in el ca mi-e ca-mi sparg capul, dar nici sa-l las in voia lui parca nu merge. Incerc sa-l conving ca putem coexista, daca nu e de aceeasi parere, parfumul unei flori nu se raspandeste in contra vantului, dar totusi poate ajunge la nasul cuiva mai bine intentionat.
😍
Nu imi folosesc vorbele decat acolo unde cred ca merita. Nu e usor, dar asa e cel mai bine. Cat despre pietrele aruncate, nu au rezolvat niciodata nimic…