Străinul de lângă mine – semi-recenzie/părere personală

Străinul de lângă mine

După Fluturi, am avut Insomnii și acum am cunoscut și Străinul de lângă mine, unde Irina Binder ne poartă printr-un amalgam de trăiri și emoții greu de descris.

În cazul Fluturi am descoperit un fragment pe internet și, plăcându-mi foarte mult și fiind curioasă de continuare, am decis că trebuie să citesc tot. Astfel am achiziționat cele două volume apărute și în două-trei zile de la primire le-am și citit. Volumul trei, apărut ulterior, s-a lăsat ceva timp așteptat, însă nu mi-a scăpat nici el necitit.

Peste Insomnii recunosc că am trecut, însă Străinul de lângă mine nu avea cum să-mi scape necunoscut. Așa că iată-mă, de bună-voie și nesilită de nimeni, cum îți las câteva rânduri despre ultima carte citită.

Irina Binder – autoarea și omul

Cu toate că mi-ar fi plăcut să pot cunoaște omul Irina Binder în realitate, mă mulțumesc și doar să știu autoarea descoperită în mediul online. Frânturi din sufletul și gândurile ei m-au făcut să scot mai mult la suprafață lucruri care deja existau în mine. Și să înțeleg mai bine unele „de ce-uri”. Deși din prima carte nu-mi venea să cred că un om poate trece prin atâtea lucruri. Ba chiar îmi părea ușor arogantă protagonista.

Continuând cu al doilea și al treilea volum Fluturi, am descoperit mai mult din Irina omul. Irina cea blândă, sensibilă și empatică. Aceste calități fiind împrumutate și de personajele celei mai recente cărți.

Motivația fiecărei acțiuni în parte este în așa fel descrisă, încât te poți gândi că judecățile superficiale nu-și au locul. De multe ori, din exterior, fiind greu de acceptat anumite alegeri ale cuiva. Fiind chiar mai dificil de atât de înțeles.

În noua scriere am descoperit alte bucăți din inima și principiile autoarei, bucăți ce completează parcă un puzzle al propriei vieți. Sunt sigură că multe persoane se vor regăsi în câteva dintre situațiile prezentate în carte. Cel puțin principial.

Părerea mea despre Străinul de lângă mine

Sincer, nu e ce m-am așteptat să fie, dar în sensul bun. Situațiile sunt ușor alambicate și, prezentându-ți toate motivele protagoniștilor, poți înțelege de ce nimic nu e ceea ce pare. O judecată superficială asupra acțiunilor este rapid înlocuită de empatia și sensibilitatea pe care o simți citind cartea.

Dacă la început credeam că este vorba despre o relație între doi oameni care pe parcurs se înstrăinează unul de celălalt, citind am realizat că ideea e cu totul alta. Sunt trei povești în una – ca una. Și chiar am fost surprinsă, regăsindu-mă în scriitură, dar și în anumite întâmplări. – pe care, bineînțeles, nu am să le dezvălui. În schimb principiile, anumite atitudini și gânduri… parcă simțeam că mi se potrivesc perfect. După cum am fost avertizată și de prietena mea, de la care am împrumutat cartea.

Și încă odată mi-am confirmat că oamenii care greșesc nu sunt neapărat răi sau rău-intenționați, ci poate fricoși, dezamăgiți, complexați etc. Însă asta nu înseamnă că nu sunt oameni buni sau că nu iubesc din tot sufletul. Chiar și așa, fără să te întâlnească fizic vreodată. Sau și după ce cunosc cele mai urâte părți ale tale.

Din nou mi-am amintit că a iubi e cel mai plăcut lucru pe care îl poți face în viață și felul în care ajungi să cunoști un om chiar nu cotează. Important e că e acolo, real, dincolo de iluziile aparente. Neștiind un om, poți ajunge, de fapt, să-l cunoști mai bine decât dacă ar fi zi de zi lângă tine. Inima nu cunoaște distanța și nici nu ascultă rațiunea, ci doar iubește! Pur, curat, copilăresc…

18 thoughts on “Străinul de lângă mine – semi-recenzie/părere personală

  1. Ti-am spus ca merita citita cartea … iti provoaca niste trairi …te face sa recunosti anumite lucruri despre tine 😀

  2. Am citit „Fluturi” si „Insomnii” si sincer mie autoare imi place cum scrie. Este genul de lectura pe care il prefer in vacanta , la malul marii, sau pe iarba proaspat cosita. Sunt persoane care nu iubesc acest stil, asa cum eu nu iubesc sa citesc carti SF. Dar gusturile sunt diferite …de aceeea si cartile sunt diferite!

  3. Am citit multe pasaje din „Fluturi” si „Insomnii”, aici in mediul online insa cartile nu le-am citit. Cred ca mi-ar placea sa le citesc, iar despre ” Străinul de lângă mine” nu stiam ca existasi m-ai facut curioasa.

  4. Nu am citit nici macar Fluturi de Irina Binder desi a fost un timp cand am vanat aceasta carte, dar am tot citit recenzii despre ea si mi-a trecut. Dar cum sunt intr-o perioada monotona cred ca mi-ar prinde bine putina iubire asa ca o s-o caut.

  5. Am citit doar fragmentele gasite in poze, la diverse recenzii facute seriei Fluturi si mi-am dat seama ca este genul de scriitura de care fug cat pot. Pt mine, enervant mai este sa se tot lamenteze cineva, in public, in felul asta. Pentru ca mie asa mi s-a parut, o continua lamentare, un vaiet al unei femei frustrate care exagereaza totul pana la extrem in iubire si altele.

  6. de ceva timp tot vreau s ao citesc pe Irina Binder si uite ca tot nu am timp, insa e placut sa citecs recenzii atat de frumoase la cartile ei. Nu am indoiesc ca citindu-le sentimentele si emotiile traite sunt mai intense.

  7. Poate nu a fost bine, dar citind diverse recenzii ale cartilor Irinei Binder am hotarat sa nu le cumpar si in consecinta nu le-am citit, dar daca as fi avut o prietena care sa mi le imprumute, sigur le-as fi citit.

  8. Eu mi-am propus sa citesc fluturi pentru ca o prietena a laudat-o enorm de mult. Daca va fi pe placul meu flturi, atunci voi citi mai multe carti de ale ei

Puteți lăsa comentarii prin email, Facebook, Twitter ori WordPress