Spun românii că țara lor nu oferă nimic,
Decât praf de promisiuni și supă la plic
Și că aici nu mai au ce face, pleacă departe
Decât praf de promisiuni și supă la plic
Și că aici nu mai au ce face, pleacă departe
Și nimeni, nicicând, nu-i mai poate întoarce.
Spun românii cum străinătatea e dulce
Și pe toți îi atrage, pe puțini-i aduce.
Spun românii verzi și uscate
Cum acolo-s baștani cu bani și palate
Și cum în țară la noi se moare de foame,
Rămân doar bătrânii să roadă la poame.
Spun românii multe, au ales ei alt drum
Dar dorul de țară nicicând n-a fi scrum.
Români se nasc, români vor muri,
Oriunde, în lume, împrăștiați ei ar fi…
Spun românii… Dar nu cred ce spun,
Se mint o perioadă, apoi revin în cătun.
Spun românii cum străinătatea e dulce
Și pe toți îi atrage, pe puțini-i aduce.
Spun românii verzi și uscate
Cum acolo-s baștani cu bani și palate
Și cum în țară la noi se moare de foame,
Rămân doar bătrânii să roadă la poame.
Spun românii multe, au ales ei alt drum
Dar dorul de țară nicicând n-a fi scrum.
Români se nasc, români vor muri,
Oriunde, în lume, împrăștiați ei ar fi…
Spun românii… Dar nu cred ce spun,
Se mint o perioadă, apoi revin în cătun.
Felicitari, foarte frumoasa poezia ! Imi vine sa cred ca eu am scris asa mult ma regasesc in ea :)))
Mă bucur. Mulţumesc pentru apreciere. 🙂
poate ca n-ar strica sa mai si revina romanii acolo , la casade unde au plecat, poate n-ar fi rau sa incerce sa schimbe tara si din interior nu doar din "afara"..oricum poezia e minunata …
De acord… Mersi pentru apreciere şi comentariu 🙂