Ți s-a întâmplat vreodată să fii furat sau mințit pe față? Dacă da, ai spune, poate, că omul care a făcut asta este un fals cu experiență și chiar și el se crede cam experimentat de-și permite să prostească omul în față (minte-mă, că nici nu mă prind, zău dacă te mint).
În realitate însă, e un laș fără prea mult bun-simț sau respect, pentru că dacă ar avea puțin respect față de el însuși, în primul rând, și apoi față de tine, nu ți-ar subestima inteligența și nu te-ar minți cu lucruri ușor de aflat, chiar de când termină de zis gogoașa, și nu s-ar pune singur într-o lumină atât de nefavorabilă.
Dar dacă te minte, ai două opțiuni: fie îi spui asta în față, ca să fie clar că nu poți fi prostit, fie, dacă ți-e jenă de rușinea lui, te prefaci că-l crezi, mințindu-l și tu cu aceeași expresie sinceră de ”hai fugi de aici” și vei observa apoi cum înghite în sec. Mai ales dacă ți-e prieten și ți-a oferit explicații necerute. Probabil se va simți inconfortabil, însă nu va mai putea da înapoi, a zis-o, a zis-o, gata.
Minte-mă cu încredere, măcar
Sigur, va rămâne întrebarea: câtă încredere poți avea într-un om care te minte în mod gratuit? Sau într-un om care azi te fură, crezând că nu observi, și mâine vine la tine ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Întrebări retorice, desigur.
Eu, personal, nu suport minciuna de nici un fel, de nicio culoare, însă dacă mă minți… minte-mă și te voi minți că te cred, dar apoi să nu te miri că lucrurile se schimbă între noi. Totuși, îmi voi oferi în continuare prietenia, dar nu și încrederea, iar prietenia ta nu o voi mai primi la fel.
Uneori, minciuna e o boală și trebuie tratată prin compasiune, dar nu adoptată sau susținută în vreun fel, iar oamenii care o practică des, trebuie, oarecum, înțeleși, că atâta pot ei și în plus, ce, tu n-ai mințit niciodată?
Poate ai mințit, sau poate nu, cine știe… dar chiar dacă ai avut motiv sau nu să o faci, minciuna tot minciună e și chiar ai avea tupeu dacă tot tu ai fi supărat pentru că persoana mințită s-a supărat și s-a distanțat. După faptă și răsplată, nu?
Din păcate, oamenii cred că pot scăpa prin înșelăciuni de doi lei, dar nu realizează cât de grav poate deveni totul atunci când adevărul se află și adesea regretul lor e acela că s-a aflat și nu acțiunea lor lipsită de respect. N-am să înțeleg niciodată de ce multi oameni aleg calea ușoară și își consumă energia pe lucruri negative în loc să aibă curajul să înfrunte realitatea și să fie corecți.
Dar poate doar eu gândesc așa, iar pe alții nici nu-i deranjează să fie mințiți, furați și așa mai departe. Cine știe…?! Deși nu cred. Și culmea e că exact mincinoșii nu suportă să fie mințiți, ci pretind corectitudine și dreptate și nici chiar când e clar că greșesc, nu sunt ei de vină. Soarta crudă și circumstanțele nefavorabile vor sta mereu la baza motivelor acțiunilor oamenilor lași și prea falși să recunoască ceva.
Dar nu-i nimic, minte-mă și eu te voi minți că te cred. Sau nu! 🙂
Sunt oameni care mint cu atata convingere, incat cred si ei ce mint, chiar am avut parte de astfel de oameni. E suficient sa ai parte de unu, doi astfel de oameni, ca iti pierzi increderea, devi suspicios cu oricine, ajungi la un moment dat sa iti spuna ca afara e soare, si chiar este, dar tu sa ai totusi indoieli.
Am destui ani în spate ca să ştiu că cea mai bună minciună este adevărul. Sau, mă rog, bucăţi din el. 🙂 Şi atunci aş vrea să văd cum procedezi. 😉
Cui ii place minciuna…sa fim seriosi… Eu nu suport si oricat de dureros ar fi adevarul..mai bine il spui!
Uff….e unul din lucrurile pe care nu le suport….am eliminat din jurul meu oamenii mincinosi 🙂
Oricine minte la un momet dat in viata, acum ca e cu rautate, cu scopul de a proteja pe cineva, din prostie sau pur sis implu din placere, asta e alta problema acum.
Nu tolerez minciuna si sincer atunci cand imi pierd increderea intr-un om, rar si-o mai recapata. Este bine sa respecti persoanele din jur si sa vorbesti in fata. De multe ori, mai bine nu zici nimic decat o minciuna. Stiu ca uneori adevarul doare, dar este mai bun
Nu accept minciuna, fie ea chiar si una mica. Adevarul va iesi mereu la iveala, asa ca nu-i vad rostul. Sinceritatea e cheia unei relatii, iar in lipsa ei, totul e doar o iluzie
Atat de mult urasc minciuna si mai ales pe cei care o zic direct in fata, cu zambetul pe buze, e asa de frustrant.
Foarte frumos scris articolul, felicitari!
Mulțumesc 🙂
Cu placere.
Eu nu pot tace, asta e! Cand simt ca miroase a minciuna, i-o zic in fata!
cam dur, cam dur…dar iti sustin opinia
Păi nu? 😀