Ba există „nu pot”!

Cică se spune că omul numai
ce nu vrea nu poate. Nu zău?!  Uite că, de exemplu, eu vreau să zbor, dar așa,
pe bune, cu aripi, sau și fără, ca Peter Pan, dar să zbor eu, fără elicopter,
avion sau alte artificii. Crezi că pot? Sau tu poți? Nu? Dar de ce? Că doar se
spune că „nu există nu pot”, nu?!

Bine, îmi vei afirma că nu spun
chestii realiste și că atunci când se spune că se poate orice, e vorba de
chestii reale, de lucruri ce se pot adapta în funcție de scopuri. Dar asta, în
opinia mea, înseamnă compromis și e de fapt iluzia că acel lucru chiar se poate
face. Adică se poate face, dar nu se poate face, dacă înțelegi ce zic.

De asemenea se mai zice și că
singurele limite ale unui om sunt cele impuse chiar de el însuși. E adevărat că
omul își poate pune multe limite singur, însă nu astea sunt singurele limite, să
fim serioși. Atâta timp cât ești sănătos, da, aproape orice se poate, totul
fiind doar să vrei, dar dacă nu ești și nici nu are cine să te ajute, degeaba
există potențial din punct de vedere intelectual. E ca și cum te lupți singur
cu morile de vânt, ca Don Quijote, crezând, în nebunia ta, că ești liber și poți
să faci ce vrei. Și nu, nu poți.

Degeaba spun unii că pot
orice, că nu-i așa. Pot multe, dar nu tot, nu orice și, cel mai important, nu
de unul singur. Asta e și binecuvântarea unui cuplu, ca fiind doi, să se ajute
reciproc, pentru că unul singur nu poate să se descurce chiar în tot fără
sprijin. Și poate chiar de asta omul nu e făcut să fie solitar în lume. Sigur
există un plan măreț acolo, pe care noi nu-l înțelegem. Cel puțin nu în
totalitate.

Și ba există „nu pot” în
multe situați. Iar ce nu se poate face sau schimba, trebuie acceptat și trebuie
să ne adaptăm situației. După cum spune și Theodore Roosevelt: „Fă ceea ce poți,
acolo unde ești, cu ceea ce ai”, sau după cum afirmă și Reinhold Niebuhr:
„Dă-mi, Doamne, seninătate ca să accept lucrurile pe care nu le pot schimba,
curaj ca să schimb lucrurile pe care le pot schimba și înțelepciune ca să fac
diferența între ele”.

Așadar, există și „nu vreau” dar și „nu pot”, să
fim realiști!

28 thoughts on “Ba există „nu pot”!

  1. Oricat mi-ar placea sa-ti spun ca nu ai dreptate, nu pot. Nu ca nu vreau. Pur si simplu nu pot. Ar insemna sa mint. Uite inca o dovada ca exista nu pot.Astea cu nu exista nu pot, exista nu vreau, sunt doar propaganda motivationala.

  2. Da, exista "nu pot", bineinteles.. doar ca uneori mai transformam "nu pot", si in "nu vreau" fara sa realizam. Spre exemplu, am invitat pe cineva sa scrie un articol, sa devina blogger.. si mi-a raspuns "nu pot", insa nici macar nu a incercat sa scrie 3 cuvinte.

  3. Ai dreptate. Problema e sa iti dai singur seama cand nu poti sau nu vrei. La mine e mare dilema cu Cola. Nu pot sa ma las. Dar apoi imi dau seama ca timp de 4 ani am fost cola free. Nu vreau , nu pot, habar nu am.

  4. Am zambit de cand am intrat la acest articol. Fotografia pe care ai postat-o este facuta de mine in urma cu cativa ani si uploadata de curand pe Pixabay (banuiesc ca de acolo ai luat-o) :D. Iti multumesc ca ai considerat-o frumoasa si utila pentru articol. Si ma flateaza faptul ca e parte a unui material atat de frumos. Ma fac verde-albastra la fata cand aud ca "nu exista nu pot, exista nu vreau", cand stiu foarte bine cate chestii as fi facut in viata daca as fi putut. Din pacate (sau din fericire uneori), "nu pot" chiar exista.

    1. Vai, când am citit la începutul comentariului că fotografia îți aparține, mă și vedeam „trasă de urechi” pentru folosirea ei. Dar da, de pe Pixabay am luat-o fiindcă am aflat de curând că imaginile de acolo pot fi utilizate liber și chiar mi-a plăcut și am văzut-o potrivită pentru acest text.

      Mă bucur mult că îți place articolul meu și îți mulțumesc pentru apreciere. Și pentru poză 🙂

  5. Interesant punctul tau de vedere. O sa ma gandesc la asta. Mie de exemplu, lucrurile care mi se pareau imposibile inainte, incep sa mi se para din ce in ce mai realizabile, sub o forma sau alta. Cred ca tine de perspectiva.

  6. Daca "nu pot" exista sub o forma, ar trebui sa gasim o alta varianta a lui si sa il transformam in "vezi ca se poate" …Parerea mea este ca de multe ori ni prea frica de necunoscut sau de esec … ne gandim prea mult doar la partea goala a paharului.Crestem noi mari 😀

Puteți lăsa comentarii prin email, Facebook, Twitter ori WordPress