Aparențele… Este atât de ușor să păstrăm aparențele în ziua de azi. Mai ales pe internet.
Punem o poză drăguță, scriem un text care să dea bine și gata. Trăim în lumea noastră perfectă. Așa-i? Dar ce se întâmplă când lăsăm blițurile deoparte? Când ne privim în oglindă fără vreun aparat sofisticat prin preajmă?
Atunci când suntem noi cu noi înșine, oare mai zâmbim? Oare suntem la fel de mulțumiți de tot ce avem?
Părinții și rolul important pe care-l au!
Cred că părinții, în loc să încerce să ofere copiilor tot ce nu au avut ei, ar trebui să-i învețe pe aceștia să fie tot ce nu au fost ei.
Și aici nu mă refer la profesii, nici la cum să fie părinți ideali la rândul lor. Ci pur și simplu să-și învețe copiii să fie autentici. Să fie oameni buni și fericiți. Pentru ei, nu pentru a mulțumi pe alții. Și nici pentru a stârni invidie în jur. Să fie fericiți într-adevăr, nu doar să afișeze fericirea. Să fie mulțumiți de ceea ce sunt și nu doar de ceea ce au.
Dar fără aparențele obositoare cum am fi, oare?
Eu cred că lumea ar fi un loc mai frumos dacă în loc de a părea împliniți, chiar am fi împliniți.
Dacă nu ne-am strădui atât de mult să impresionăm fără a avea vreun merit real în acest sens. Dacă nu am vrea lucruri, ci stări de spirit. Dacă nu am prefera să trăim în minciună. Dacă am avea curaj să trăim în adevăr.
Ce fain ar fi dacă nu am avea măști. Dacă nu am iubi atât de mult superficialul și aparențele
Asta cred eu că ar trebui să învățăm de la părinți, mai presus de orice. Asta cred eu că ar trebui părinții să facă, să crească oameni frumoși, într-adevăr.
Fiindcă dacă suntem cineva doar în aparență, e trist. Aparențele, în opinia mea, distrug spiritul. Încet, dar sigur. Și de asta ar fi bine să ne oprim și să trăim așa cum simțim. Să fim așa cum suntem și nu cum dăm bine în lume. Să fim noi. Dincolo de aparențe.
Așa se mint oamenii că sunt fericiți și apoi își dau seama că nu e deloc așa. Conștientizează cât de nefericiți sunt și e trist. Si eu văd poze puse pe net la cuplurile care stiu sigur ca sunt nefericiti.
Da, aparențe…
Conteaza enorm din pacate. Zilele trecute a fost la alergat. Din intamplare am vazut o geanta foarte frumoasa intr-un magazin mai de fite. Am intrat, am dat buna ziua si am intrebat cat costa geanta din vitrina cu fundite. Nu mi-a raspuns la salut si mi-a zis sec 800 de lei. Nu s-a oferit sa mi-o arate, sa-mi dea alte informatii nimic. Probabil pentru ca eram in trenig si adidasi. E o suma mare pentru o geanta, dar mi-as fi permis sa o cumpar. Dar tipa aia a crezut probabil ca nu imi permit. Urat din partea ei. Daca veneam de la munca si eram imbracata office nu ar fi stat pe ganduri inainte sa inceapa „discursul” sa ma faca sa o cumpar!
Ce tristă e lumea în care trăim…
Ce mult conteaza aparentele in societatea noastra!
Eu incerc sa ii invat pe copii sa nu tina cont de aparente, dar se intampla la scoala ori in parc sa auda tot felul de comentarii si ma intreaba de ce unii spun vrute si nevrute.
Baiatul meu este roscat (mosteneste parul de la mama mea, dar si de la socrul meu) si a avut in perioada gradinitei probleme cu doi colegi care erau crescuti pe un sistem..nazist sa zicem si au vrut sa il bata ca e roscat.Habar nu avea baiatul meu de ce vroiau cei doi sa il loveasca in cap, dar ma bucur ca nu s-a lasat. Nu suntem evrei, iar parul rosu este mostenit la mine in familie o data la doua generatii, dar uite ca ne confruntam uneori cu situatii tampite din cauza educatiei pe care o au unii.
Unerori avem nevoie de aceste masti pentru face fata provocarilor cotidiene, poate gresesc dar uneori sunt necesare. Teoretic totul suna frumos dar in viata … e foarte greu.
din pacate conteaza…si azi! stii povestea cu hainele imparatului? inca este valabila 🙁
Investim in fatada si uitam ceea ce este mai important. Suntem o societate superficiala care proslavim ca vedete tot felul de paparude si de gaunosi, iar oamenii cu adevarat valorosi ii uitam intr-un colt si eventual radem de ei ca se zbat in nevoi si incearca sa supravietuiasca.
Ai dreptate, daca aparentele nu ar conta atat de mult…sigur ar fi o lume mult mai frumoasa, iar copiii ar invata sa iubeasca lumea asa cum este ea…
Tu ai perfecta dreptate, doar ca parintii pot impune si stabili niste reguli pentru o perioada relativ scruta de timp. Ulterior copiii incep sa ai propriile opinii si sa asculte ce zic parintii si sa faca asa cum cred ei ca este mai bine. Daca persoana care pune poze interesante pe facebook si mesaje deocheate se simte bine, atunci asta este. Sa traiasca in globul lui de sticla
Din păcate societatea încurajează aceste aparențe și trăiri superficiale..Și da, contează mult să ai niște părinți care să te ghideze corect în viață!
Ce frumos ai spus. Și ce bine ar fi dacă ne-ar învăța din propriile greșeli. Însă uneori tindem doar să părem perfecți pentru alții, nu să fim perfecți în ochii noștri. Eu încerc să fac ceea ce îmi place și să nu plec urechea la tot ce spun ceilalți. Însă e greu să răzbești când nimeni nu te încurajează să fii tu, așa cum îți dorești.
Frumos ar fi, dar in ziua de astazi traim intr-o lume care parca are nevoie de aparente ca de aer. SI in acelasi timp este atat de falsa, incat parca nu e adevarat.
Din pacate nu ne putem schimba si tot mai multa lume incurajeaza aceste aparente.
Da, din păcate spun și eu, dar până și la cel mai zen om și cel mai open-mind aspectul contează, acesta este un aspect important, spun eu.
Să-ți spun o mică povestioară: Mama venea mereu din Italia cu o firmă și șoferul care o aducea tot timpul acasă arăta ciudat, mi se părea că este o persoană insuportabilă… și multe alte aspecte, dar să rămână pentru mine. Când am fost eu cu el și am văzut cum se comportă l-am adorat! Pe bune, mi-a plăcut extrem de mult de el, glumele pe care le face, e glumeț când trebuie și serios când trebuie.
Pentru mine nu tot timpul contează, mai am și alte povestioare de genul..