Povestea se scrie… dar se și trăiește! Cum? Alege fiecare.
Dacă alții te-au dezamăgit, înseamnă că le-ai dat această forță asupra ta în momentul în care te-ai amăgit cu așteptări nerealiste.
Naivitatea, de multe ori, plătește scump povestea!
Însă, lacrimile vărsate nu udă decât propriul obraz. Și ce mai contează o suferință în plus atunci când ești deja obișnuit cu furtunile sufletului? Doar singur/ă te-ai avântat în marele necunoscut și astfel ți-ai asumat un risc – O situație neprevăzută.
Degeaba stai în suferințe care au efect, oricum, doar asupra propriei ființe. Mai bine cauți să te scuturi de praf și să privești rațional întregul creat chiar prin complicitatea proprie.
S-a încheiat un capitol? S-a închis o carte? Perfect! E loc acum pentru alte pagini noi… Povestea încă se scrie!
Vrei nu vrei, trăiești cât îți este dat, iar asta e o dovadă de curaj până la urmă. – Să mai poți un pic atunci când zici că nu mai poți deloc. Ce dacă doare? Important e că totul este trecător și cu fiecare experiență trăită, mai este ceva de învățat, de acceptat, de mers înainte… Nu, nu „înaintele” de unde ai plecat, ci mai departe. Tot mai departe… Până ce simți că te-ai îndepărtat destul de toate așteptările înșelate. Asta e până la urmă ce s-a trăit: un șir de așteptări proprii neîmplinite. Aceasta e de fapt, dezamăgirea.
În zadar căutăm vinovații în exteriourul nostru. Dacă nu reușim să ne vedem partea de vină, nu ne putem vindeca și, deci, nu ne vom simți mai bine!
Oamenii sunt doar alți oameni cu alte așteptări uneori. Nimic grav sau ciudat. Doar diferit. Doar de înțeles și de acceptat.
Dacă povestea încă se scrie, cum ai vrea să o recitești pe a ta peste ani și ani? Ce ai vrea să lași în amintiri?
In general nu imi place sa recitesc ceva ce am scris… decat daca este foarte interesant. Asa ca pentru a raspunde intrebarii tale voi spune ca imi place sa traiesc fiecare clipa cat pot de intens, astfel incat atunci cand voi vrea sa o recitesc, sa nu ma plictisesc dupa primele secunde 😀
Foarte frumos spus… Bravo
Am ajuns la o varsta si am realizat ca viata este scurta asa ca incerc sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima.
Wow ce profunda e intrebarea. Adevarul e ca sunt unele momente care nu cred ca le-as scrie deloc.
Cred ca as vrea sa recitesc multe dintre experientele frumoase pe care viata mi le-a oferit …cred ca pe unele chiar le-as vedea cu alti ochi acum 🙂
Mie mi place sa ma intorc uneori in trecut, am foarte multe jurnale si stau si le recitesc.
Eu incerc sa scriu cate o fila din viata mea in fiecare zi pentru ca vreau ca la sfarsit sa stiu ca am fost o frumoasa lectie de viata pentru cei care m-au cunoscut.