Mulțumesc pentru amintiri – recenzia romanului

 

Romanul Thanks for the memories, apărut în 2008, sau în română Mulțumesc pentru amintiri, de Cecelia Ahern, este scris la persoana I, a fost tradus în anul 2015 și începe cu un scurt prolog despre experiența lui Joyce aflată aproape de sfârșitul vieții, moment care marchează, de fapt, chiar renașterea sa.

Cuprinsul este structurat în trei părți ce ne dezvăluie în cele 458 de pagini atât ceea ce s-a petrecut înainte de clipele descrise la începutul cărții, cât și ceea ce se întâmplă în prezent, dar și după o lună de la acel eveniment dramatic și emoționant.

De fapt întregul roman are multe momente sensibile, însă modul în care este scris este unul amuzant și captivant.

Justin Hitchcock, încă din primele pagini își face spectaculos intrarea în scenă, fiind imposibil să nu zâmbești, măcar, în timp ce parcurgi rândurile cărții.

După cum aflăm, el este „un lector rătăcit” sau, după cum tot el gândește, un „lector capturat”, forțat să facă ceva ce în mod evident nu voia, însă apoi ajunge să facă un gest important care îi aduce bucurie în suflet, chiar dacă s-a lăsat greu convins la început. Și asta se întâmplase cu o lună înainte ca Joyce să deschidă ochii.

Prima zi din noua ei viață a început cu o mare durere și chiar dezamăgirea că cineva a salvat-o, deși ea și-ar fi dorit să nu mai trăiască.

Domnul acționează pe căi misterioase, în moduri pe care adesea nu le putem explica, nici înțelege, tolera sau suporta” – a fost răspunsul tatălui când Joyce l-a întrebat mâhnită dacă el încă mai crede în Dumnezeu.

Sentimentul de deja-vu își face apariția și devine tot mai profund în timp ce Joyce nu înțelege cum de știe atâtea lucruri străine până atunci. Chiar și necunoscutul bărbat ce-i apare în cale i se pare atât de cunoscut…

O serie de momente comice și intense încep să apară de aici încolo și pur și simplu cititul va curge atât de lin și de firesc încât te poți transpune între cuvinte și nu mai vrei să te oprești nici să clipești.

Între Joyce și Justin se crease o legătură bizară încă de când și-au întâlnit privirile. Amândoi aveau sentimentul că se cunosc foarte bine, deși nu se știau deloc. Nici măcar nu-și știau numele unul altuia, chiar dacă schimbaseră câteva replici hazlii și câteva zâmbete reținute. Și totuși, amândoi simțeau la fel și gândul fiecăruia rămăsese la celălalt.

La un moment dat, totul devine din ce în ce mai ciudat. Pare că ce se întâmplă cu unul, pățește și celălalt. Dacă unul se îneacă, simptomele se manifestă și la celălalt și tot așa. Iar asta fără ca vreunul să bănuiască măcar.

Joyce are de încheiat o căsnicie și vrea să o facă repede, ca să nu fie nevoită să se răzgândească și să rămână apoi cu întrebarea „cum ar fi putut fi dacă”. Reușește ea oare să facă asta? Și dacă da, ce curs va lua viața ei de acum înainte? Oricum tatăl ei, cu tot cu umorul său caracteristic, va fi în continuare un sprijin pentru ea (cum a fost și în momentul când a găsit-o aproape inconștientă pe jos) și au parte de tot felul de peripeții împreună.

Justin, trecând deja printr-un divorț, acum are și el o tentativă de relație, însă va ține ea oare? O iubește el pe Sarah? Vă las să descoperiți, că e prea complex totul pentru a putea fi rezumat în doar câteva rânduri.

Pot doar să vă spun că Cecelia Ahern are un talent deosebit de a te purta prin multe stări contradictorii, de la plâns, la râs și înapoi la nedumerire. Și deși pentru mine e abia prima carte citită din cele zece scrise de ea, pot spune că mai vreau și că acest roman mi-a stârnit curiozitatea de a descoperi și restul cărților sale.

Romanul de față are un subiect profund, construit pe baza unei povești de iubire deosebită dintre doi străini cu destine până la un moment dat – și de la un moment dat – asemănătoare și intersectate în mod inexplicabil și bizar.

Spre exemplu, un moment enervant a fost pentru mine cel de la spectacolul fiicei lui Justin, fiindcă deși el și Joyce au ratat de mai multe ori să se întâlnească exact când se aflau cel mai aproape unul de celălalt, mereu intervenind câte ceva să împiedice întâlnirea, de data asta mi-am pierdut răbdarea și am vrut să trec peste pagini pentru a putea ajunge mai repede la clipa mult așteptată. Dar am reușit să-mi stăpânesc impulsul și nu am trecut peste nimic.

Iar dacă în prezent amândurora li se întâmplă tot felul de lucruri aproape la fel, în timp ce se caută unul pe altul și trăiesc vieți oarecum paralele, o lună mai târziu treaba se schimbă și povestea oferă alte noi surprize pe care, însă, le veți descoperi doar citind cartea.

O carte care trebuie citită neapărat! Cititorii sunt conduși într-o călătorie a inimii.” – Complete Woman

 

Și de v-am stârnit interesul, să știți că și voi puteți comanda cartea Mulțumesc pentru amintiri (la reducere și în ediție cartonată), apărută la editura All.ro printr-un simplu clic.

Eu chiar am râs mult în timp ce citeam și vă recomand și vouă să lecturați acest roman. Că merită, nu de alta. 🙂

21 thoughts on “Mulțumesc pentru amintiri – recenzia romanului

  1. Imi place sa citesc recenzii despre carti. Asa stiu daca le pun pe lista mea. Nu am citit nimic de Cecelia Ahern, deci aceasta carte a ajuns pe lista de carti ce trebuie citite.

  2. Am citit deja doua carti ale Ceceliei, am una pe lista si..normal ca o pun si pe asta. Mi-am propus sa le citesc pe toate!! Imi place stilul ei de a scrie, emotiile pe care le transmite!

  3. Citesc si eu pentru prima data o carte a Ceciliei si exact asa cum spui si tu, are un talent sa iti ofere asa multe sentimente pe parcursul povestii….acum razi, acum plangi, acum te enervezi….
    Imi place mult stilul ei si desi are romane cu multe pagini, am invatat sa nu le refuz si chiar sa le citesc din scoarta in scoarta!
    Super interesanta povestea! O voi avea in vedere! 🙂

Puteți lăsa comentarii prin email, Facebook, Twitter ori WordPress