Cum ar fi…

Câte visuri sunt pe lume şi câte dintre ele se împlinesc? Câţi oameni suferă şi câţi se bucură? Unde începe dragostea şi unde ar trebui să ducă speranţa? Cum ar fi… să fii cum vrei? 

Multe întrebări, unele cu răspunsuri evidente, altele mereu fără nici un indiciu măcar. Şi totuşi… chiar când te simţi la capătul puterilor, frâmăntat de prea multe gânduri negative şi ajungi pe punctul de a renunţa la tot, se întâmplă, chiar atunci, să realizezi că eşti mai puternic decât credeai, decât ştiai.

Şi ce faci? Te ridici, te scuturi de praful înfrângerii şi înaintezi în viaţă cu speranţa că vei reuşi. În fond, ce variantă mai bună ai? Doar te-ai săturat să vezi lumea de jos, acum poate vrei să vezi cum e să priveşti lucrurile şi din alt unghi. 

Cum ar fi… să faci schimbările dorite?

Da, e ok să mai cazi, să te loveşti şi să doară, dar nu cred că vrei să râmâi acolo. Ce dacă nu găseşti toate răspunsurile şi ce dacă lucrurile bune necesită o implicare epuizantă? Măcar efortul ăsta merită!

Greu e şi dacă stai şi te mulţumeşti cu ce ţi se oferă. E chiar nedemn să ne plângem de milă şi să acceptăm firimituri. 

Putem lupta pentu ce ne dorim, chiar dacă pare prea greu şi chiar dacă nu reuşim tot ce ne propunem. E mai bine să fi încercat decât să rămână mereu acel „cum ar fi fost dacă…?”

Toţi avem câte o şansă şi nu trebuie să fie la fel cu a nimănui pentru că din moment ce suntem diferiţi, e normal ca şi şansele să fie diferite. Fiecare individ e unic şi poate învăţa să se descurce cu ce are.

E inutil să ne plângem de ceea ce nu avem când ne putem bucura de tot ce avem şi putem valorifica acel/e lucru/ri.

Ştiu, sunt mulţi cârcotaşi, unii cu voie, alţii fără intenţii rele, dar ce treabă avem noi cu ei? Poate spune oricine ce şi cât vrea, important e ce credem noi, ce vrem noi, ce putem.

Când unul cântă iar altul dansează, niciunul neputând să facă ceea ce face celălalt, asta înseamnă că unul e mai priceput ca altul? Nu! Fiecare face exact ce simte că poate, amândoi fiind la fel de talentaţi dar pe alte ramuri.

Aşa e cu tot: condiţia fizică, iubirea, prietenia, etc. Toate ţin de fiecare om în parte, noi le atragem şi le valorificăm. 

Vrei să iubeşti, fii iubibil. Vrei prieteni, fii unul. Vrei să fii respectat, respectă. Chiar nu contează cum arăţi, ce probleme de sănătate ai sau cum te îmbraci, ce contează e cum eşti, cu toate riscurile, cu toate dorinţele şi avantajele posibile.

Chiar, cum ar fi să învăţăm să transformăm fiecare dezavantaj intr-un avantaj?

17 thoughts on “Cum ar fi…

  1. Mi-a placut! Ai dreptate! Fiecare e util in felul lui! Cred ca trebuie sa ne acceptam mai mult unul pe altul, sa fim mai binevoitori si sa avem compasiune pentru cei care nu au.
    Pana la urma, cel mai important in viata e sa fii sanatos si sa ai familia aproape!

  2. Chiar m-ai pus pe ganduri! Acum realizez ca asta incerc sa fac si eu in ultima perioada ..sa transform o situatie nefavorabila intr-una favorabila mie. E nevoie de multa rabdare si constientizare a propriilor actiuni. Frumos articol!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *