Dumnezeu mi-e bun amic – un roman altfel de cum credeam

Titlu: Dumnezeu mi-e bun amic

Autor: Cyril Massarotto

Traducere: Liliana Urian

An apariție: 2009

Nr. de pagini: 204

Editura: ALLFA

Categorie: Beletristică

 

Dumnezeu mi-e bun amic face parte din Literatura Universală și a fost scris de către Cyril Massarotto, acesta fiind chiar romanul său de debut, apărut în 2008.

Cartea este centrată pe viața și întâmplările unui vânzător la sex-shop. De la pierderea părinților săi (și modul cum îi pierde) și până la cele mai importante două întâlniri ale lui: cea cu Dumnezeu și cea cu Alice, totul pare să-l pregătească…

Pe parcursul anilor, personajul principal își dorește să afle un răspuns, dar și marea întrebare. Doar că până acolo mai are de trecut prin multe experiențe și stări de spirit. Și dacă răspunsul pe care îl aștepta îl primește la un moment dat, în cazul întrebării, situația se cam complică odată ce-i va fi adresată. Însă nu vreau să dezvălui mai mult.

Povestea este scrisă la persoana I și discuțiile cu Dumnezeu și întâmplările avute sunt relatate prin ochii celui ce le trăiește. Dialogurile sunt purtate cu umor și ironie, iar de-a lungul timpului, personajul principal simte uimire, plăcere, fericire, iubire, tristețe. Apoi bucurie, împlinire, durere fără margini, din nou plăcere și tristețe și spre final, resemnare, dar și eliberare. Însă de ce toate acestea, vă las pe voi să descoperiți.

Dumnezeu mi-e bun amic – părere personală

Romanul începe cu dialogul dintre om și Dumnezeu și, recunosc, nu mi-a plăcut. După câteva pagini am vrut să renunț. Mi se părea că Dumnezeu e luat în râs oarecum. În schimb, curiozitatea și felul umoristic în care e scrisă, m-a făcut să citesc această carte până la capăt.

Povestea în sine a personajelor mi-a plăcut, ba chiar au fost momente în care le simțeam durerea și chiar am vărsat câteva lacrimi. Asta în timp ce alte întâmplări m-au făcut de-a dreptul să râd.

Dar în privința lui Dumnezeu descris aici, nu sunt de-acord, cu toate că autorul mi-ar spune, probabil, că mă încadrez în categoria celor ce nu acceptă adevărul… Oricum, eu simt altfel acest adevăr și nu rezonez cu această prezentare a divinității. Parcă doar iubirea (conceptul de iubire) s-a păstrat, în rest, am cam rămas cu multe sprâncene ridicate. (Recunosc, aveam alte așteptări de la această carte).

Când am văzut titlul Dumnezeu mi-e bun amic pe site-ul grupului editorial ALL, m-am lăsat atrasă de nume și am ales imediat cartea. Romanul, speram eu, urma să-mi dezvăluie o relație deosebită dintre om și Dumnezeu. Și chiar este, până la un punct, cu toate că scrierea tinde să dea mai mult dreptate științei decât spiritualității. Iar pe alocuri, au fost transmise și lucruri absurde. – În opinia mea, desigur. – „Dumnezeu nu poate fi așa. Acesta nu cred că e Dumnezeu” – mă tot gândeam… În fine, am să mă opresc aici și aș vrea să aflu și opiniile voastre după ce (sau dacă) veți citi cartea.

16 thoughts on “Dumnezeu mi-e bun amic – un roman altfel de cum credeam

  1. Interesantă cartea, m-ar tenta să o citesc și să văd o altă perspectivă de abordare a relației om-Dumnezeu. Oricum, subiectul e delicat și fiecare înțelege ce este pregătit să înțeleagă.

  2. Un subiect interesant,a s fi si eu curioasa sa citesc romanul sa vad daca se ridica la nivelul asteptarilor.

  3. Fascinanta inca de la titlu. Practic, e singurul care m-ar determina s-o iau si s-o citesc. Ma intriga impresia ta legata de dialogul de la inceput…Poate as fi gandit la fel ca tine.

  4. nu sunt eu cea mai religioasa persoana din lume, dar cred sincer ca cineva exista acolo sus si mai ales, ma iubeste. altfel nu-mi explic cum am avut lucruri bune in viata asta si cum tot ce a fost rau s-a tranformat in ceva bun

Puteți lăsa comentarii prin email, Facebook, Twitter, Google+ ori WordPress