Dacă nu muncești pentru visul tău, s-ar putea să ajungi să lucrezi pentru cel al altcuiva. Și acest lucru nu este neapărat rău, dacă ai nevoie să strângi bani sau să acumulezi experiență. Se știe că nimeni nu se naște învățat și de undeva trebuie să începi.
Problema este dacă ai un țel și nu faci nimic pentru a ajunge la el. Fie din comoditate, lipsă de motivație, inspirație sau din cauză că lași prea mult pe mâine ceea ce ai putea face azi.
Cum să începi să-ți conturezi visul?
Muncind! Doar dacă ești dispus să încerci, de câte ori este nevoie chiar, poți reuși cândva. Și dacă nu reușești, mai poți încerca. În timp ce pui umărul la îndeplinirea visurilor altora, încearcă să-ți faci loc și de al tău. De ce nu?
Nimeni nu-ți cere să reușești peste noapte. Nici măcar într-o anumită perioadă. Căci e al tău și tu îți stabilești atât obiectivul cât și timpul și resursele, de orice fel, pentru a ajunge acolo unde-ți propui.
Cu pași mici sau mari, cu pauze lungi sau scurte, esențial este să nu renunți. Poate că azi nu te simți în stare, dar dacă vrei să scrii, spre exemplu, totul este să începi.
Probabil te gândești că nu ai idei, că nu ști ce să transmiți, dar dacă reușești să formezi primul cuvânt, vei vedea că restul pot veni de la sine.
Așa mi se întâmplă mie cu acest blog. Nu scriu constant, după cum probabil ai observat, dar când o fac, începutul e cel mai greu. De asta îmi ia mai mult să mă avânt printre rânduri.
Cum de nu renunț dacă tot trec rar pe aici? Pentru că-mi doresc ca acesta să fie un loc unde să pot fi eu cu adevărat. Să mă transpun cumva în scris în mod real, cum simt și cum sunt: cu defecte și calități (cine știe).
Pot spune că este unul dintre visurile mele acest spațiu virtual. Visul pe care nu l-am fructificat la adevăratul lui potențial, dar pe care nu l-am abandonat. Și nu știu ce va deveni sau dacă va deveni un proiect măreț în viitor, însă știu că este important pentru mine. Iar asta este tot ce contează! Pur și simplu.