Pisicul meu nu știe, dar eu știu că așa trebuie să fie

pisicul meu

Am un pisic. Cred că știați deja. Ce n-ați aflat până acum e că pisicul meu nu știe. Nu știe ce se află afară. N-are habar ce se întâmplă în lumea pisicilor, fiindcă nu le prea cunoaște. Decât din auzite… Citește totPisicul meu nu știe, dar eu știu că așa trebuie să fie

Super-Blog – o finală, o diplomă și două cadouri

Super-Blog

A trecut. S-a dus și toamna lui 2017 cu tot cu Super-Blog. Și după o perioadă de foc, în care am avut teme și termene limită, pot spune că-mi lipsesc. Îmi lipsesc eu mie, în primul rând, cea cu articole… Citește totSuper-Blog – o finală, o diplomă și două cadouri

De Crăciun eu nu sărbătoresc românește

de crăciun

Era o vreme când de-abia așteptam sărbătorile de iarnă. În schimb azi, de Crăciun, eu nu mai sărbătoresc românește. De fapt nu sărbătoresc deloc. Bradul nu mai ocupă loc de cinste în casa mea. Moș Crăciun nu mai este așteptat… Citește totDe Crăciun eu nu sărbătoresc românește

Ziua de Luni aduce 313 cuvinte alandala. O fi ghinion 13-le ăla?

ziua de luni

Ziua de Luni e urâtă. Urâtă de toată lumea. Nu știu de ce. Pentru mine e doar o altă zi. Sau poate un nou început. Cred că astea sperie oamenii: începuturile. De asta se plâng atât de mult de luni…. Citește totZiua de Luni aduce 313 cuvinte alandala. O fi ghinion 13-le ăla?

Tristețea plutește în aer… cu tot cu (p)omul ei gol

Degete lungi, încleștate. Ochi încețoșați. Buze strânse. Trup ușor încordat. Vrea să transmită siguranță. Nu-i iese. Tristețea și groaza i se citesc pe chip mai ușor decât ai citi dintr-o carte cu litere imense. Așteaptă… Și așteptarea omoară. Încet, dar… Citește totTristețea plutește în aer… cu tot cu (p)omul ei gol