Aspirăm, ne inspirăm, dar să gândim noi înșine

aspirăm

Dacă au ajuns să ne inspire alți oameni într-atât încât să-i copiem, fără a cugeta noi asupra lucrurilor ori deciziilor proprii, cred că e grav! Nu atât pentru alții, cât pentru noi înșine. Aspirăm și riscăm să ajungem imitații. Apoi ne mirăm de ce nu am atins succesul sau fericirea visată.

Nu e rău să „furăm” idei, dar nici în regulă nu pare să ne facem idoli printre influenceri și să luăm de bun tot ce fac sau spun ei. Mai bine ar fi să fim unici, imperfecți chiar, decât să alergăm după fantasme.

Înțeleg că rezonăm cu unii mai mult decât cu alții. Dar nu mi se pare benefic să-i ridicăm foarte mult în slăvi. Până la urmă și ei sunt tot oameni și toți, deopotrivă, suntem supuși greșelilor.

Nu înseamnă că dacă un om e popular are mereu sau neapărat dreptate în ceva. De aceea e bine să triem informațiile, să analizăm și să vedem dacă anumite idei, trenduri, recomandări ne sunt chiar necesare sau ni se potrivesc.

Spun asta pentru că mi se pare că se copiază foarte mult, încercând să fim în pas cu moda (de orice fel). Și prea puțin se cugetă…

Eu consider că ar trebui să aflăm mai multe puncte de vedere asupra unei situații înainte de a ne-o asuma de bună, ca fiind a noastră din momentul aflării că „așa se face” ori că „așa a fost dintotdeauna”.

Să aspirăm mai mult de atât!

Nu tot ce ne dorim ne este și de folos. Și nu tot ce vedem trebuie să adoptăm. Mi se pare fantastică libertatea de alegere. Iar dacă ar fi să profităm de ceva în viață, probabil de asta ar trebui să profităm cu adevărat. În mod repetat.

Să ne inspirăm, zic! Dar să nu uităm să (și) gândim singuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *