Cea mai bună relație e cea cu tine însuți sau însăți, după caz. Apoi, vin cei din exterior care pot completa sau compromite fericirea și stima ta de sine. În funcție de ce și cum le permiți. – Un om, o părere… a cui părere alegi s-o crezi? A ta, sau a lumii?
Știe lumea prin ce trece sufletul tău? A auzit cineva vreuna din bătăile inimii tale când nici tu nu mai știai dacă o ai sau nu?
Cuvintele sunt dureroase, dar doar dacă le crezi. Dacă nu, sunt vorbe în vânt. Și oricum un om mai bun decât tine, nu va umili și jigni. Asta ar scoate la iveală propriile frustrări, nu neapărat defectele tale.
Când vrei să ajuți pe cineva, nu înjosești, nu te dai superior, ci explici, comunici, sfătuiești blând. Asta face un om superior.
Cineva care se iubește și respectă, nu va accepta mai puțin de atât din partea celorlalți. Poate va privi neputincios o perioadă și va sta o vreme într-o situație neavantajoasă sufletește. Dar, într-un final, va pleca.
Fiecare om trebuie întâi să-și iubească persoana sa, ca să poată fi apoi iubit de către ceilalți… Ce ești, asta exprimi! Și nu poți pretinde respect, dacă tu nu știi cum să te respecți.
Cum poți cere altora să te placă dacă tu nu te placi mai întâi, nu-i așa? De aceea, important consider că este să lucrăm fiecare la încrederea de sine și să nu ne lăsăm copleșiți de vorbe-n vânt. Sau, mai rău, să ne însușim părerile altora cu privire la propria persoană.
Un om, o părere… a cui părere despre tine alegi s-o crezi?
– aceasta este întrebarea, poate, pe care ar trebui să ne-o mai punem uneori. Dacă vrem, dacă ne pasă, dacă vrem schimbări pozitive. Fiindcă, nu-i așa?, răul e spre bine!
Bine punctat 🙂 Uneori iei in seama parerea unui om pe care abia l-ai cunoscut, dar care simti ca este mai sincer decat altii care sunt de ani de zile in viata ta.
Este foarte dificil să faci progrese dacă nu adopți o atitudine de sinceritate deplină în primul rând față de tine.
Hmmm… de ce ar trebui sa cred parerea cuiva? Parerile sunt subiective. De multe ori nici macar propriile noastre pareri despre noi insine nu sunt credibile.
Eu, personal, prefer sa ma gandesc la pareri doar atunci cand le solicit (adica atunci cand vorbim despre feedback). Si chiar si atunci se poate sa nu fie despre mine, ci despre cine le emite. Deci… e bine sa vedem ce pareri rezoneaza cu obiectivele noastre (asta daca vrem sa avem liniste sufleteasca, desigur).
Oricum, felicitari pentru material. Imi place.
Ca bine zici. Conteaza in primul rand sa ne acceptam si sa ne placem noi, inainte de a putea cere altora asta.