Adulți fiind, consider că ne putem autoeduca și dezvolta așa cum ne dorim. Însă pentru a ne dori să fim valoroși în societate și nu doar „scumpi”, bunele maniere nu trebuie să ne lipsească. Asta în primul rând!

În funcție de cum ne comportăm, dovedim dacă avem cei șapte ani de acasă. Fiindcă această zicală nu e doar o vorbă în vânt, ci are însemnătate.

Încă din copilărie învățăm (sau nu) cum trebuie să ne purtăm în compania altora și nu numai. Ori ca să ajungem în stadiul de a ne dori mai mult, de a primi respect, nu e de ajuns să fim deștepți. Inteligența fără bun-simț nu prea are valoare, din punctul meu de vedere. Iar educația se evidențiază în atitudinea dobândită, însămânțată încă din primii ani de viață.

De aceea, mi se pare importantă învățătura la prima mână, ca să zic așa, iar astăzi vreau să așez câteva rânduri cu privire la acest subiect. Dar asta nu pentru că nu ați ști aceste lucruri, ci mai degrabă pentru a ne (re)aminti împreună cum să nu uităm să fim oameni într-o lume tot mai tehnologizată. Cu speranța, desigur, că puterea exemplului încă se practică și se ia în serios.

Când și cum învățăm bunele maniere

Nu știu dacă te naști sau nu cu ele, însă cu siguranță bunele maniere se pot învăța de acasă, de la părinți, ei fiind primii îndrumători și responsabili față de viitorii adulți. Sigur că pe parcursul vieții învățăturile primite vor putea fi mult mai mult aprofundate. Însă baza lor contează foarte mult.

Și cum învață un copil respectul și bunul-simț mai bine dacă nu prin joacă și prin ceea ce vede la părinții săi. Doar știm că un copil nu va face aproape niciodată ce i se spune, ci mai degrabă va repeta ceea ce vede în familie și în jurul lui.

Așa că atunci se pun bazele sănătoase, temeinice, în fragedă pruncie. Mai târziu devenind mai greu un pic să deprindem obiceiuri bune.

Salutul, te rog și mulțumesc

Printre primele învățături primite de la ai mei, a fost cum să salut pe cei mai în vârstă decât mine. – dar asta acasă, nu de față cu persoana față de care trebuia adresat salutul, pentru a nu mă pune într-o situație incomodă. –  Cum să rog atunci când îmi doresc ceva și cum să mulțumesc după ce primesc fie și un compliment sau o bomboană.

În ziua de azi, adulți fiind, chiar și în sfera tehnologiei, acestea consider că ar trebui în continuare aplicate. Chiar și în mail-uri sau chat-uri.

Un „bună ziua” la început și un „mulțumesc” urmat de „la revedere” sau „o zi bună!” cred că ar arăta un respect real în mediul virtual și ar fi de apreciat. Mai ales când se doresc anumite colaborări cu oameni despre care nu prea știm mare lucru. Deși aici ar trebui și puțină documentare înainte.

Cum ne adresăm necunoscuților

Necunoscuților ar trebui să ne adresăm politicos, salutând respectuos, explicând ce am dori și apoi, la fel, să încheiem mesajul în aceeași notă. Să folosim un limbaj cordial, în nici un caz la persoana a doua singular dacă e prima interacțiune avută vreodată și, mai ales, nu știm vârsta persoanei respective.

Ar trebui să vorbim deschis și sincer cu oamenii, dar mai ales cu respect. Doar așa dovedim că bunele maniere nu ne lipsesc și nici cei șapte ani de acasă.

Cum aplanăm un conflict verbal

În cazul în care se creează la un moment dat un conflict verbal, există două metode de a-l aplana: fie se păstrează calmul, se ascultă argumentele și se mulțumește pentru eventuale jigniri. – ceea ce pare destul de greu, într-adevăr. Fie se părăsește „câmpul de luptă” într-un mod elegant și detașat. Doar un conflict nu poate rezista fără susținători și nici nu aduce nimănui nici un beneficiu. Așa că cel mai bine ar fi să fie evitat, pe cât posibil.

Mania telefonului mobil

Câte ceva despre telefonul mobil care ne captează atenția mai mult decât ar trebui, am mai scris într-un articol trecut. Acolo enumeram câteva lucruri neplăcute, dar pe care le tolerez oarecum. Iar această toleranță vine din faptul că fie am mai greșit și eu în unele privințe, fie de jena față de cel fără jenă.

Oricum, ideea principală în acest punct este că nu e în regulă să touch-uim telefonul când stăm în compania altor persoane. Lucrul acesta denotă lipsă de interes față de omul (sau oamenii) de lângă noi și totodată lipsă de respect.

Probabil mulți am simțit acea senzație deranjantă când vrem să vorbim ceva și nu avem cu cine, căci persoana respectivă e doar fizic acolo. Ei, asta nu ar trebui să provocăm noi altora. Orice notificare sau apel, dacă nu e ceva urgent, mai poate aștepta.

Alte reguli de bun-simț – pe scurt

• Să nu întrerupem conversația
• Respectarea promisiunilor
• Să ne asumăm și cerem scuze când greșim
• Nu punem întrebări incomode
• Nu ne îmbulzim
• Suntem sinceri și corecți
• Nu aruncăm ambalaje, coji de semințe, gumă etc pe jos

Ok, dar… Se mai poartă bunele maniere în 2018?

2018 este un an în care sper că aceste lucruri scrise mai sus nu se vor demoda, ci vor lua amploare și oamenii vor fi tot mai preocupați de (auto)educare/dezvoltare și mult mai atenți la cei din jur. Bunele maniere sper să nu se demodeze niciodată. Iar părinții să ofere cu multă iubire, înțelegere și răbdare cei șapte ani de acasă copiilor. Ah, și dacă tot îi convingeți că vegetalele sunt bune, nu mai încercați apoi să-i dați pe carne, că-i bulversați, zău așa. 🙂

Mâncatul (verde), cu gurița închisă și cu ajutorul tacâmurilor, poate intra în obicei dacă este exersat de acasă. A fi curat și îngrijit, a fi ordonat și politicos, asta de mic se învață și, devenind obicei, va fi normalitate! Consider că avem nevoie de asta.

Voi ce credeți? Sunt aceștia pași importanți pentru un copil, pentru un viitor adult manierat și responsabil? Dar un adult deja format, mai poate el fi sau învăța aceste lucruri?