Cincisprezece ani au trecut ca gândul. Și-o zi de vară lungă

cincisprezece ani

Aproape cincisprezece ani cred că au trecut de atunci. Și încă nu am putut să uit. Stai să-ți povestesc.

Era o zi obișnuită de vară. Dar ce urma să mi se întâmple, nu era deloc obișnuit. Fiindcă eu aveam mereu grijă ca totul să-mi iese bine. Mai ales dacă urma o întâlnire. Doar că de data asta nu a fost ceva planificat.

Vorbeam de ceva timp pe mIIRC, așa cum era atunci. Apoi la telefon ne petreceam orele. Mă rog, minutele, că nu era cu nelimitatul pe atunci.

De fiecare dată când venea vorba de o posibilă întâlnire, schimbam subiectul. Evitam să-i dau curs. Până într-o zi. Ziua în care m-am făcut de râs. Cel puțin, așa simțeam atunci.

Mă anunțase că e pe drum și vine spre mine. Acela a fost sms-ul ce m-a dat peste cap. Momentul în care panica s-a instalat și nu mai știam ce să fac.

M-am îmbrăcat la repezeală, căci nu mai avea mult și ajungea. Proastă alegere! Nimic nu părea să se potrivească.

Blugi, bluză, cizme. Acum cincisprezece ani.

Da, cizme vara. Și nu de-alea subțiri. Plus bluză, deci mânecă lungă. Nu puteam alege și eu o rochie din toate aceste rochii elegante?! Nu puteam! Că nici de site nu știam și nici epilată nu eram la vremea aia.

Așa că m-am copt de cald, îmbrăcată de toamnă, în plină vară. Doar un palton mai lipsea. Deși, în combinație cu emoțiile, am devenit rapid o ploaie mișcătoare, oricum. Toate transpirațiile m-au luat și simțeam fiori reci pe șira spinării.

– Ăm, ești bine?

– D-da, doar că am un pic de… ă-febră și cum erau nori mai devreme, credeam că va fi frig și…

– Pe bune? De ce nu ai zis nimic? Hai să mergem la spital…

Și uite așa, la cincisprezece ani după, îmi amintesc cum era să ajung la urgențe. Fără să fiu răcită și stricând surpriza flăcăului. În cele din urmă a trebuit să spun adevărul. Că mai toate hainele subțiri erau la spălat și c-am luat repede ce aveam la îndemână.

De atunci am grijă. Indiferent dacă mă grăbesc sau nu. Și acum am făcut și o pasiune pentru cumpărăturile online. Să am cât mai multe variante la dispoziție. Oricând. Și să nu mai apuce să se înghesuie toată îmbrăcămintea pentru spălat.

Îți dai seama că dacă aveam answear-ul de partea mea, nu mai ajungeam să nu am haine potrivite în momente nepotrivite? Un tricou și niște balerini m-ar fi salvat. Dar ce să-i faci? N-ai ce să-i faci. Se mai întâmplă. Eram și eu mică și neștiutoare. Și nici soarta n-a ținut cu mine.

Articol scris pentru SuperBlog 2017 – proba 20

18 thoughts on “Cincisprezece ani au trecut ca gândul. Și-o zi de vară lungă

  1. Eu prefer sa nu imi amintesc de acele momente de tip gafe vestimentare,mai mult me enervez :))) acum cred eu ca-s mai bine pregatita pentru orice eventualitate si am raspunsul potrivit pentru orice ocazie.

  2. Sse pare ca pana acum se purtau si cizmele vara. cu siguranta ca erai foarte fancy acum 15 ani in cizme. Pacat ca erau grosute si nu te simteai foarte confortabil in ele

Puteți lăsa comentarii prin email, Facebook, Twitter ori WordPress